miercuri, 21 iulie 2010

Escu

C: A venit azi un fotbalist la noi in banca.
Eu: Ce fotbalist?
C.: Nu'sh, ca se tot agita lumea pe langa el. Danciuloiu, parca...
Eu: N-am auzit de fotbalist Danciuloiu. Poate Danciulescu...
C.: Asa, asa! Danciulescu!
Tot C.: Da' parca era si cu "loiu" un fotbalist...
Eu: Olaroiu?
C.: Asa, asa! Olaroiu!

(A doua zi)
C: Iar a venit Danciuleanu la noi in banca...
Eu: Danciulescu!
C: Dar parca era si cu...
Ma iau cu mainile de cap: Ticleanu, Beldeanu, Cacoveanu, Munteanu, Satmareanu, Raducanu...

marți, 20 iulie 2010

vineri, 16 iulie 2010

duminică, 11 iulie 2010

Melancolia statiunilor balneare la sfarsit de sezon

Vara ploioasa a alungat oamenii din strandul Drumul Taberei, dar noi am profitat de soarele de duminica si ne-am mutat cu "catel si cu godac", cu Matei cu si colac, pentru cateva ore langa...bazin.

Cu toate instalatiile de pompare in stare de functionare, strandul arata ca un Pripiat acvatic, fara copii care se balacesc pe langa tobogane, fara coada la bar si fara muzica.

De ce sa nu recunosc: ne-am simtit de parca tot strandul era al nostru. Totusi, ce senzatie stranie de sfarsit de sezon, in plin iulie.

joi, 8 iulie 2010

"Cumpar frica" (sau cum a vindecat D. toate fricile)

Pe-un drumeag,
Un mosneag
Merge-ncet, sontâc-sontâc
Este luna lui Cuptor
Si prin cerul fãrã nor
Se dau grauri bâldâbâc.
În mireasma de pelin,
Linistea fosneste lin,
Mângâind ponoarele
Aurii ca soarele.
Dupã dâmb,
Drumul strâmb
Ocoleste înspre sat.
Mosul calcã apãsat;
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
Târâie lãcustele,
Fluturându-si fustele...
Pasi-l duc fãrã de numãr.
Îi atârnã pe un umãr
Douã traiste mãricele.
Ce o fi având în ele ?
Iatã-l, a ajuns în sat.
Soarele s-a mai lãsat
Pe o rânã, spre apus.
Sfârâind usor din fus,
Bunicutele, în drum,
Torc din caiere de fum.
Mosul, tot urmându-si pasul,
Slobozi deodatã glasul:
-Cumpãr fricã! Cumpãr fricã,
Fie mare, fie micã!
De prin case ies grãmadã
Tineri si bãtrâni sã-l vadã
Si-l ascultã cu mirare
Cum tot strigã-n gura mare.
-Mosule, pãi cum adicã,
S-ar putea sã cumperi fricã?
-Stati putin si veti vedea!
Ia chemati copii-ncoa!
Tâncii se adunã-n grabã,
Iar mosneagul îi întreabã:
-Iaca tu, cã esti mai mare,
Zi, de ce ti-e fricã oare?
-Pãi... de câini ... cã mã mãnâncã
Si-apoi de-ntuneric încã.
Zice mosul:-Nu ai vrea
Sã-mi vinzi mie frica ta?
Ti-o plãtesc cu patru mere
Si o lingurã de miere.
-Eu? ti-o vând, dar nu stiu cum?!
Atunci mosul, cum-necum,
Doar cã-l scuturã de chicã
Si îi ia un pumn de fricã.
Toti fac ochii mari deodatã
Îmbulziti în juru-i roatã
Si se-naltã pe picioare:
Cum aratã frica oare?
O fi neagrã ori verzuie?
Galbenã ca o gutuie?
Ca un vierme? Ca un cui?
Însã mosul, nimãnui
Nu aratã frica luatã,
Ci îsi vârã deîndatã
Pumnul strâns într-o desagã
Si la loc din nou o leagã.
Apoi din cealaltã scoate
Patru mere minunate,
Miere dintr-un gavanos
Si plãteste bucuros,
Cum tocmise la-nceput.
Iar acum, cã au vãzut,
Toti copii se îndeasã
Sã îi vândã marf-aleasã:
Fricã de scãldat, de foc,
De stat singur într-un loc,
Fricã de vreun soarec mic
Sau... chiar fricã de nimic.
Ba, Ionut al nu stiu cui,
Se temea de umbra lui!
Toti buluc, fac gurã mare,
Vrea s-aducã fiecare
Marfã multã si de pret
La ciudatul precupet:
Cã de nuci si mere rosii
Poftã au toti mâncãciosii!
Râd mãicutele-n pridvor,
De strãdaniile lor;
Râde mosul sub mustãti
Si împarte bunãtãti,
Pânã când a cumpãrat
Toate fricile din sat
-Mosule, ce faci cu ele ?
El se uitã la bocele
Si sãltându-le pe spate,
Le rãspunde: - Mã nepoate,
Frica la nimic nu-i bunã!
Când în traista mea s-adunã
Fricile din nouã sate,
Eu pornesc atunci cu toate
Si le-azvârl în marea largã,
De pe lume sã se steargã,
Iar sãmânta lor sã piarã!
...Seara usurel coboarã,
Aprinzând pe la feresti
Lãmpile pentru povesti....
..Si unchiasul a plecat.
Parcã n-a fost niciodat'!
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
De se-ntâmplã sã-ntâlnesti
Nu asa.. doar în povesti
Ci aievea, pe mosneag,
Tu întâmpinã-l cu drag
Si de vrei sã fi voinic,
Vinde-i frica pe nimic.
De-ti dã mosul patru mere,
Ospãteazã-te cu ele
Si de n-ai sã uiti cumva
Sã-l saluti din partea mea.

(versuri de Georgeta Moraru)

sâmbătă, 3 iulie 2010

(n-)Am vazut Argentina - Germania in liniste

Argentina - Germania a fost singurul meci pe care l-am vazut linistit, acasa. In minutul 3, era deja 1-0 pentru nemti, moment in care in camera a intrat Matei:
- E fotbal! Cine joaca?
- Germania cu Argentina.
- Oooo, Argentina...ce se aude?
- Da un vecin gauri cu bormasina. Cu cine tii?
- Cu Argentina.
- Ce bine, ii zic, si eu tin cu Argentina.
- ...dar nu poti tine cu aceeasi echipa cu care tin eu. Tu tii cu Germania!
- Bine, tin cu Germania (ii fac pe plac, dar inima mea bate pentru "11"-le lui Maradona)
Urmarim meciul in liniste, vreo 15 secunde.
Matei: - De ce nu joaca Anglia cu Romania? Eu vreau sa joace Anglia cu Romania!
- ... (am cinci raspunsuri pregatite, de cand "tricolorii" si-au bagat picioarele in campania de calificare)
Matei: - Ce se aude?
- A trecut o masina veche pe strada, il linistesc.
Matei: - Ar-gen-ti-na! Da gol Ar-gen-ti-na!
Klose ma impusca in cap, de la mica distanta, in minutul 68:
- Echipa ta a dat gol! Nu-mi place echipa ta! Nu-mi place Germania! Nu-mi place nici de tine, nu mai esti prietenul meu! (valul de acuze din partea micului blond de langa mine ma lasa perplex, "Matei, sunt eu, tati, ne cunoastem de la patinoar, de cand ti-am pus pentru prima oara patinele in picioare, si de la bazin, de cand am inotat amandoi, si pe Maradona l-am iertat instantaneu in '86, pentru hentul din meciul cu Anglia", imi spun in gand, dar pastrez aparentele).
- O sa dea si echipa ta gol, ii raspund (nu atat "mano", cat "Dios" imi vine in minte).
Germania mai marcheaza o data in minutul 74: Iar a dat gol echipa ta! Sunt urati!
Strang din dinti, ma salveaza Matei: Ce se aude?
- A trecut un scuter si l-a latrat cainele ala nebun din spatele blocului.
Klose pune punct in minutul 89.
Matei: Iar a dat gol Elvetia!
- Matei, joaca Germania,
Matei: - Ooof, bine, bine, Germania, dar ce se aude?
- Ce se aude? (nu mai sunt scutere pe strada, nici masini vechi, nici vecini care dau gauri cu bormasina)
- Bondarul asta mare, care vine din televizor!
(discutia care a urmat sta sub semnul rezultatului amar, "Se cheama vuvuzele", "Adica, zgomot?", "Da, asta inseamna")