sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Sepia




miercuri, 26 noiembrie 2008

daia.atman.ro

Pentru ca sinapsele ei sunt ca un trafic fluent, fara ambuteiaje si fara berbeci care schimba banda fara sa semnalizeze.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Patru strofe

Toamna de azi - o simplă picoteală,
Un duş fierbinte, ceai la asfinţit,
Eu, tu - călătoria ideală
Şi-o simplă poză: alb pe verde - "exit".

Sper să mă crezi: toamna-i o picoteală,
Un duş fierbinte, ceai la asfinţit,
E felul de-a iubi, trasă normală
A greului, imperturbabil: "exit".

Toamna de care-ţi spun e-o picoteală
Un duş fierbinte, ceai la asfinţit,
Rămânem noi, aceeaşi "bântuială"
Şi spectrul sumbru al plăcuţei :"Exit".




luni, 17 noiembrie 2008

Ma feresc...

...de lucruri frivole. De senzatii pe care le pot lega in cotidian. De cuvinte si expresii bufonice, "bascalie" sau "am facut-o lata".
De lucruri mici, cotidiene si am senzatia ca oamenii care se folosesc de cartile astea triseaza, sau joaca sub valoarea unei maini inspirate la canasta.
Nu-mi plac tradarile de ocazie, pentru ca isi pierde sensul apartenenta la o idee.
Nu cred in fericirile mici, pentru ca sunt jumatati de masura, asa cum vezi premiera prin spartura gardului si nu in primele randuri. E o diferenta de efort, desi se vor gasi voci care vor spune ca diferenta este de noroc, conjunctura astrala sau de gasit trifoi cu patru foi in gazonul refugiilor de tramvai.
Dar nu exista o diferenta apriorica intre "daca vrei, poti" si scuzele astrale pe care le numim generic ghinion (dar care sunt, in esenta, justificarea pentru firea comoda si indolenta a omului care a inventat telecomanda, ca sa nu mai fie nevoit sa se ridice din pat pentru a schimba canalul)?.
Acum am deschis drumul periculos al scuzelor anatomice, adica al lenii lui "pica para" drept o anemie agravanta, sau cel al automutilarii, ca un sindrom ascuns al nevoii de a-ti pedepsi mana care a facut ceva rau, dar pe care nu-l vei recunoaste niciodata.
Cum frica de singuratate este doar o circulatie periferica precara, mereu in cautarea unui corp cald, care o poate compensa.
Cum nevoia de a sta in aceeasi camera cu persoana iubita poate masca sindromul agorafob pe care ti-l dau multimile de necunoscuti cu care imparti spatiul din metrou.
Sau cum nevoia de singuratate este doar o alergie la acarienii pe care ii impartim zilnic.
Viata este suma tuturor clauzelor si a circumstantelor atenuante pe care le impartim generos. Nu este adunarea, pe foaia matematica, a celor 21.900 de zile statistice (atat traim! spun oamenii de stiinta).
Ma feresc de lucruri frivole, pentru ca imi dau disconfortul unui om prost pe care trebuie sa il tratez cu diplomatie (in tot circul convetiilor sociale, imposibil sa nu intalnesti asa ceva, fie si in metroul agorafob).
Frica de frivolitate nu exista in cataloagele patologiei, desi am gasit "plutofobie" (frica de bogatie), sau ciclofobia (frica de biciclete).
Ma feresc de lucruri frivole ca de sezonul gripei, sau cum te simti intimidat de acordul de pace intre doua tari care au arma nucleara.
Sentimentul de intimidare il poti reduce inchipuindu-ti oamenii stand pe scaunui wc-ului. Totusi, nu mi-l pot inchipui pe Flaubert in cabinele ecologice!
Hai, la un exercitiu extrem de imaginatie, il vad pe Gustave in paralelipipedele verzi din Parcul Izvor, dar ma feresc sa merg mai departe...

vineri, 14 noiembrie 2008

M-am apucat sa scriu...

...in seara asta, ca si cum ar fi fost sfarsitul lumii. De fapt, asta fac de fiecare data cand sunt in fata paginii goale.

Cu frenezie si convins ca acum voi scrie mai bine decat ieri, ca sunt un om mai bun, ca scriu mai bine si ca lucrurile imi sunt mai clare.

Sincer, acum, cat poti salva cand intri in vria ideilor? Nu oameni, nu tari si nici suflete! Cat poti salva din documentul pe care il umpli cu ardoare?

Raspunsul l-a avut compania de electricitate.

Cred ca ma intorc la hartie.

joi, 6 noiembrie 2008

Fair Play

Cand e mai usor sa folosesti un ciocan mai mare, desi ai de spart doar o colivie din sarma subtire, argintie...

Este reversul medaliei atat de atragator? Atat de la indemana si de eficient, incat faci pactul cu partea intunecata, doar pentru a-ti satisface o nevoie imediata?

Nu mai gandim? E totul o farsa poleita cu "aurul nebunilor", in care si-au frant gatul aventurieri naivi, departe de logica si rationamentul oazelor de liniste mediatica?

Poate suntem morti si perpetuam doar o stare de consum.
Nu inteleg cum standardul de fericire se rezuma la a te compara cu fericirile celorlalti, fie ca faci comparatia cu persoane reale, sau doar cu idei inoculate de mediile de comunicare.
Condamnam cocaina si heroina pentru ca sunt droguri vizibile?

Ca iti transferi asupra prafului "inocenta" pe care crezi ca o ai, pentru ca televizorul nu e drog - il pot stinge cand vreau -, pentru ca tentatiile nu-s vinovate, doar revigoreaza viata de cuplu?

De ce nu-i sinceritatea un drog? Consuma minciuna mai multe grasimi, apoi suntem mai in forma pentru lumea pe care oricum o mintim?
N-am vrut sa incep cu atatea intrebari. De fapt, imi propun, de fiecare data cand scriu, sa dau raspunsuri.
Singurul raspuns pana acum este "fair-play"!
Sa nu te culci, daca vrei sa stai treaz!
Sa nu tragi in piept, daca miroase urat!
Sa nu-ti faci casa, daca pamantul e moale!
Sa nu crezi in tine, atata timp cat nu esti ABSOLUT SIGUR ca ai in ce sa crezi, adica sa-ti hranesti vanitatea pe care o tragi ca pe o husa peste imperfectiune!
Sa nu fi PERFECT, inteles gresit ca un pacat capital!
Intre interogari si exclamatii este tot drumul pe care poti sa-l parcurgi. Dincolo de reperele celor doua semne de punctuatie nu mai exista nimic, sunt doua granite la fel de puternice ca semnele de circulatie.
Iar cei care incalca regulile de circulatie, nu sunt "fair-play"!

Pentru ca pun in pericol viata celorlalti!

duminică, 2 noiembrie 2008

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Gods and General(s) stuff


Dorinel Munteanu s-a vazut in postura unui sofer de categorie B, care a flirtat cu caii putere, dar a fost pus, in decurs de o saptamana, pe scaunul unui bolid de NASCAR. Iar patronul nu a avut decat o directiva, departe de incurajari, suport moral sau initiativa financiara, "CASTIGA!" - a venit imperativ din loja.

Iar driverul de ocazie si-a adunat staff-ul in preajma, i-a masurat din cap pana-n picioare si le-a cerut lucruri firesti: "vreau eleroanele la atatea grade", "facem 3 intrari la boxe", "ATENTIE la telemetrie".


Au scartait doua roti in angrenaj, a inceput sa ploua, "Neamtul" a intrat la boxe si a schimbat "pneurile" Stancu si Semedo, care au pierdut de atatea ori pe "ovalurile" Ligii I.


S-a bazat pe propulsorul Kapetanos, pus gresit sub capota pana in momentul "Stefan cel Mare".

A pastrat suspensia Nicolita si sasiul Zapata, exploatand la maxim punctele forte, de care "ceilalti piloti" au uzat masina "Steaua" in regim de dragster.


Inaintea golului dinamovist, l-am vazut pe Munti cu mingea in brate si stiam ca ii ard gambele sa intre in teren.


Clauza cu "Sepcile" l-a tinut pe banca de contract, desi am avut imaginea pilotului care coboara din masina la pit-stop, sa dea o mana de ajutor mecanicilor.


Totusi, Plesan pare o feblete a varfului de piramida, nu-i pun golul in carca, dar fotbalul se joaca in "11" contra "11", iar veriga slaba rupe lantul cu o precizie matematica - baza statisticii.


Derby-ul terminat egal nu se pune. E un plasture care nu iti acopera rana.


A ramas "Doamneeeeeeee", la barele Stelei, diferita de dumnezeii pentru care construieste finantatorul biserici.

www.snopes.com


Deoarece Cola nu e contraceptiv, deoarece Obama nu a declarat ca e musulman, deoarece nu l-a vazut nimeni intr-un fulger pe Isus langa Chisinau, in Albania sau in Kosovo, deoarece prietenii incearca sa te convinga de toate tampeniile primite pe mail si se uita la tine de parca ai fi un Semmelweis modern (thank you, Jeffrey Goines!) .