miercuri, 27 mai 2009

Eu comunic, tu comunici, noi...sa dea naiba daca stiu!

Am un amic care nu raspunde la telefon si trimite mailuri si altul care nu raspunde la mail si da telefoane. Faza tare e ca se cunosc intre ei si sunt foarte buni prieteni.

Saptamana asta am fost liber si am ignorat mailul de serviciu (daca ma intreaba cineva de ce nu am activat optiunea "vacation", ii spun, cu scuzele de rigoare, FUCK YOU, d'aia, n-am avut chef).

Ei bine, nu m-a tinut mult auto-izolarea electronica, asa ca am accesat contul (asa am realizat ca sunt persoane care au impresia ca, daca nu raspunzi la mailul de serviciu, ai parasit planeta, sau ceva).

Amicul care da mailuri si nu da telefoane (sta la doua statii de autobuz de mine, ceea ce in Drumul Taberei este "la o aruncatura de bat"):

Monday. From... Subject: Veniti la mine sa vedem finala? (nota: Finala Ligii Campionilor)

Monday. From... Subject: Bah, sobolane, mai traiesti?

Tuesday. From... Subject: Va astept la mine, voi aduceti berea!

Tuesday. From... Subject: Da si tu un semn, soarece, STF!

Wednesday. From... Subject: Esti cel mai mare bulangiu!

Miercuri la pranz intru pe cont si vad mailurile, pun mana pe telefon si il sun pe om, sa nu ramana suparat pe mine aiurea. Nicio surpriza! Nu raspunde. Joc dupa regulile lui si-i dau un mail: NIMIC! Il sun pe amicul care raspunde la telefon si nu raspunde la mail, sa ia legatura cu cel care nu raspunde la telefon, iar acum nu mai raspunde nici la mail. Brusc, ma bate un gand: daca a parasit planeta!

PS: Nu cunoasteti, fratilor, un programator, hacker meserias, ceva, sa-mi faca si mie un emoticon la messenger cu bulina galbena care se inchina crestineste si cu mana stanga si cu mana dreapta. Pentru ca eu nu inteleg cum, avand atatea cai de comunicare in secolul asta, parca traim Turnu' Babel reeditat!

marți, 26 mai 2009

Old School

Sunt parolist! Mers/pozat/postat.

Cadoul pentru Găbuş şi "Punk's not death" nu se pot compara cu ERPS, dar au fost acolo ÎNAINTE, probabil când băieţii din UTC erau copii, sau nici nu erau născuţi (pentru poza cu "Punk's not death" a trebuit să dau nişte tufişuri laoparte, era uitat, nesemnificativ, după ce ani de zile a stat "in spotlight").

God, i miss the old days... (le mulţumesc băieţilor "old school": Micuţu, Englezu, Gogu, Ziar, Caşu, George, Fane)

sâmbătă, 23 mai 2009

Mesaje - mesaje

"BECALI NE PATEZI ISTORIA. PLEACA!" "BECALI PLEACA DIN GHENCEA" sau unul scurt "BECALI PLEACA!"

E Drumul Taberei plin, cu ramificatii in Ghencea si Militari.

Desi pactizez cu opinia grafferilor care il vor inapoi in Pipera pe ciobanul-antrenor, imi aduc aminte de vremea cand mesajele se scriau cu pensula si vopsea...demult, adica (hei! nu sunt asa batran!)

Clasicele:

"De ziua ta / na pişu Găbuş" (super-misto cadou, Găbuş, sa ne trimiti impresii)

"Punk's not death" (pe bune, nu-i "moarte", dar cre' ca nici mort nu e)

Si masterpisul "Baietii treaba nare / bea in continuare".

(le fac si poze si le pun pe blog)

miercuri, 20 mai 2009

Am (inca) o dilema!

Ati vazut recomandarile Ministerului Sanatatii? Exact, cele care - teoretic - ar trebui sa reduca riscul contaminarii cu gripa porcina. Cele cu stranutatul in servetel si aruncat servetelul dup'aia, cele cu stranutatul in umar si cu evitatul zonelor aglomerate.

Ha! Vezi sa nu! Io merg cu 41 la serviciu si, in ordine alfabetica, nu am vazut un servetel fluturat, nu mai zic de persoane care evita aglomeratia!

Frate, in 41 e o aglomeratie de ia paduchi cel care sta langa cabina vatmanului tocmai de la ala de sta cocotat pe bara din spatele vagonului! Iar daca stranuti, esti asa de inghesuit, incat nu poti duce mana la gura decat la 5-6 minute dupa ce ai comis-o. Nu mai zic ca-ti spun fro 20 de persoane "Noroc, sanatate la neamuri!"

Am luat-o razna si m-am abatut de la subiect...

Imi plac recomandarile cu "Daca in decursul a 7 zile..."

Aici e si dilema mea: acu 5 zile m-am intors din Mexic (ma incadrez). Mah, febra am, ca m-a tras curentu' in 41 (v-am zis mai sus de el), tuse seaca am, ca mi-am schimbat tigarile. Dar nu am secretii nazale, daramite apoase! Acu, ce dreq fac? Se pune "2 din 3"? Sun la "Boli infectioase"?

luni, 18 mai 2009

As fi vrut sa fie ULTIMUL POST

Am auzit pe cineva spunand, de curand, ca blogareala - in particular - si scrisul - in general - au devenit un trend, un must pentru pseudo-intelectuali, un showoffism ca cercelul cu imitatie de diamant al cocalarilor. Ca e cool sa ai issues si sa le torni pe foaie sau pe net.

N-am nici cea mai mica intentie sa combat sau sa aprob, ma gandesc doar de cate ori am fantazat sa incep un post cu "Gata! M-am hotarat! Asta este ultimul post! Nu mai am despre ce scrie, nu mai am lucruri de care sa ma leg, iau o vacanta si imi schimb meseria".

Acest lucru nu este posibil - cel putin acum. Stati putin! Nu aberez! Stiti multi, dintre cei care citesc, cum sta treaba! Stiu ca ati avut cel putin o data fantezia cu fluxul de stiri care nu mai varsa accidente, lovituri de stat, declaratii aberante ale politicienilor sau apucaturi idiopate ale popoarelor. Stiu si ca v-ati alungat imediat gandul, dintr-o frica nejustificata ca veti pierde "obiectul muncii", doza de notorietate sau accesul la vocatie.

Si mai cunosc si scuza cu "Da? Dar tot o sa fie nevoie sa scrie cineva despre lucrurile frumoase care se petrec in lume!". Perfect de acord. Am mai zis ca nu vreau sa contrazic.

Asa cum am scris la inceputul blogului, l-am pornit ca o exorcizare, pentru ca vroiam sa scap de intrebari si de zumzetul pe care-l simt atunci cand raman singur (fie si in cele 5 minute in care ma izolez pentru a fuma o tigara).

De fapt, fantezia suprema este sa scriu ultimul post in blogul permanent pe care il duc cu mine, asemenea flatline-ului pe care il inregistreaza electrocardiograful la un infarct. Nu glumesc, am vazut privirile goale si strict-orientate ale oamenilor de pe strada, din tramvai, metrou, trafic, tren. Nu spun ca nu se gandesc la ceva, ar fi absurd si emfazic. Spun doar ca ii invidiez.

Spun ca ar fi frumos sa nu fiu trendy cand scriu si sa ma intorc la "intelepciunea populara si colectiva", tradusa, pe cinstite, in "glojdeala, potol, reduceri la cora si otv".

Ne ascundem aiurea in spatele unui: "Hai, frate, ca noi suntem un popor de oameni destepti si inventivi. Uita-te la americani, o natie de prosti". PROSTIA NU ALEGE POPOARE, e un procent geo-social, prezent ca speciile de insectele daunatoare, pe toate continentele.

Cunosc oameni care scriu pentru ca au un foc interior atat de puternic, incat ar putea sa-si incinereze partenerii de conversatie, asa cum este Lari, sau ard mocnit si intretin atmosfera placuta si plina de efuzie a semineelor din cabanele de la munte, cum este daia.

Ilie Nastase, care nu a castigat niciodata in cariera Wimbledonul, fantaza sa-si adjudece pretiosul trofeu londonez, apoi sa faca un mars triumfal prin fata tribunelor, cu degetul din mijloc ridicat, ca forma suprema de exorcizare. E genul de foc pe care vrei sa-l stingi in cea mai radicala si descatusanta maniera. Ca atunci cand te pişi pe carbuni!

Francois Villon scria (infometat, haituit si dupa ce a lasat in urma o opera impresioanta): "Nu-i trai mai bun ca viata-ndestulata".

Imi doresc sa scriu acel ultim post din tot sufletul, dar in termenii mei si nu pentru ca nu mai am bani sa-mi platesc netul.

Jane, nu te-am uitat, pentru ca esti tot timpul cu mine, amintindu-mi cum a inceput totul.

joi, 14 mai 2009

DAU UN BUTOI DE BERE contra prinderii criminalului!

O publicatie autohtona cu nume de act artistic parizian a pornit o vanatoare dupa "miliardarul care ucide manechine". Supranumit si "macelarul de lux", cosmarul pitzipoancelor de club este acuzat de crime, mutilari, necrofilie, infectari cu eczeme mortuare si cele mai scabroase infractiuni.
Acelasi ziar publica declaratiile unor "martori" care "au auzit de la o prietena ca...", coroborate cu "mi-a spus un prieten...", iar variantele lor suna inevitabil "IDENTIC" si "IZBITOR" cu ceea ce scrie fituica de mare tiraj.

Povestea asta am auzit-o anul trecut, cu inca doua variante de atunci! E o PACALEALA, URBAN LEGEND, ABUREALA, HOAX!

Din fericire, tot snopes.com au sarit cu explicatia: "Girl's unusual medical condition leads to the discovery that the boy she's been intimate with has been having (or eating) corpses".

Aveti aici toata povestea http://www.snopes.com/risque/juvenile/corpse.asp

Ei bine, daca publicatia autohtona cu nume de act parizian ofera 10.000 de euro (!) pentru prinderea criminalului, EU DAU UN BUTOI DE BERE PENTRU FIECARE SUSPECT PRINS in acest caz!

Mingea e in terenul VOSTRU!

marți, 12 mai 2009

Pe dos

Hai sa incep soft: Ei sunt genul de cuplu care de imbraca la fel - ce zic eu...- IDENTIC. El trening adidas, ea trening adidas. El pantofi sport puma, ea pantofi sport puma. Pana si cainii ii au la fel: doua pociatnii chinezesti, d'alea cu par mult si picioare scurte. Le-au gasit si nume: Pongo si Perdita! Parca in ciuda perechii de dalmatieini superbi care au adus in curtea lui Walt Disney 101 de pui.

Am o amica, inzestrata cu un bust generos pe care il asezoneaza, indiferent de anotimp, cu decolteuri mai adanci decat Valea Jiului. De fiecare data cand ne intalnim pe hol, mi se plange ca barbatii nu o privesc niciodata in ochi atunci cand vorbeste cu ei. N-am prins sfarsitul lamentarii, deja ma pierdusem in cupele ce frizeaza a patra litera a alfabetului.

Prietena unui amic se plange in particular tuturor despre cat de nefericita este ea in relatia cu el. Intamplator, dar absolut intamplator, el este posesor de parinte proprietar de hoteluri, in Bucuresti si in provincie. Ea - fata simpla si frumoasa din nordul tarii. Cu toate astea, ea nu inceteaza sa-si arate afectiunea la fiecare reuniune de familie si sa faca apologia traiului cu odrasla hotelierului.

Azi in super-market. In fata mea, la casa, o clienta de pleznea textila pe ea, si nu ma refer aici ca avea haine stramte. I se plangea vanzatoarei ca vin caldurile si ca nu stie pe unde sa se mai ascunda. Isi luase o batai cola la 2 litri si o punga mare de "ciocolăţi"...

Cunosc pe cineva (cunostinta este, din pacate, prea putin spus, iar amic, sau prieten, prea mult), genul de complotist care tine neaparat sa-si bage coada. N-a avut o relatie in viata lui, in afara de mama proprie si personala cu care traia intr-un apartament de doua camere in Drumul Taberei. Omu' are in portofoliu trei cupluri despartite si inca fro doua-trei vieti distruse asaaa...de fun. O canalie! In fine, canaliei i-a murit mama de curand (asta e, odihneasca-se in pace!). Prima oara cand ne-am intalnit, dupa nefericitul eveniment, replica lui a fost: "Noi, prietenii, ar trebui sa fim uniti in astfel de situatii".

Hmm, nu'sh ce sa zic, dar poate ar trebui ca unele persoane sa fie decazute din drepturile omului, pe bune!

duminică, 10 mai 2009

Momente când nu îmi pun întrebări

Când mi se derulează în faţa retinei jucăriile lui Matei, atât de atent alese, încât par raftul unui magazin vintage, cu locomotive bicolore şi căluţi de lemn, maşini de epocă şi avioane cu elice, ursuleţi de plus FDR-style...

Am mers cu Matei la "Mac"
şi, după ce a savurat cartofii prăjiţi şi "hamburgerul cu peştic", a ţinut să-i spună "Sărr'mana pentu massă" femeii de la tejghea. Ea era prea ocupată şi Matei nu a înţeles gluma noastră cu "Nu spunem 'săru'mâna pentru masă' la restaurantele corporate". I-a spus, în schimb, unui puşti care curăţa mesele şi care se certa cu o familie care ieşise să vadă artificiile din parc. Ei îşi lăsaseră sandvişurile mâncate pe jumătate, căzând pradă minunilor chinezeşti care împodobeau cerul. Din exces de zel, sau din oboseală, băiatul i-a privat de jumătăţile de "Cheese", "Big Mac" şi alte chestii.

Matei nu a
înţeles nici expresia tatălui înfuriat "Chiar aşa! Să îmi furaţi mâncarea de pe masă!" şi a marşat cu un inocent "V-au furat mâncarea. Şi nouă, nu?". Matei are patru ani. I-a spus "Sărr'mâna pentu massă" şi doamnei de la KFC.

C.
îi strecura lui Matei câte o foiţă de salată verde, în timp ce el protesta că nu vrea legume şi că nu o să mănânce legume "toată viaţa!".

Era 11 noaptea
şi maşina poliţiei care trecea pe lângă noi cu girofarele pornite, doar în zgomotul reţinut al motorului, părea un efect stroboscopic din filmele americane cu decor de cartier rău-famat.

Acas
ă, Matei a ţinut să mai sară în pat "încă o dată, te roooog", cât timp C. se demachia şi mi s-a părut mult mai cochetă det atunci când îşi dădea cu rimel, gloss şi se parfuma înainte să iasă afară cu noi.

Singura
întrebare din post este a lui Matei, pentru că am fost prea preocupat să mă bucur de toate momentele.

Nici chiar vorba cu "
În mai, te îndrăgosteşti, sau mori" nu m-a tulburat îndeajuns cât să scoată de la mine un semn de întrebare. Pentru mine, în seara aceea, în care nu mi-am pus întrebări, răspunsul a fost fără echivoc.

luni, 4 mai 2009

The Day After Tomorrow

Hai, frate, ca de la ultimul post, cel cu sfarsitul lumii and stuff, daca nu m-am molipsit de gripa porcina (by the way, R., sper ca esti bine), m-a lovit paranoia profunda. Dar stii cum? D'aia grea, de am bagat surf pe net ca un australian.
Dintr-una-n alta, m-am apucat sa mai vad o data "The Day After Tomorrow", ca era in ton si imi faceam o imagine (si io, masochist).
Sinopsis: savantul trage semnalul de alarma ca IC Frimu la Grivita, lumea nu il asculta, vicepresedintele Americii face nasoale pe politic, vine valu' de inghet si americanii emigreaza in Mexic, vine sfarsitul filmului si "vicele" (care a preluat prerogativele presedintelui - pierdut in furtuna) se pune pe un discurs d'ala de hollywood cu "ia, uite, daca nu ne bagam pula in resursele pamantului si am ars lemn ca dracii, in ce cacat am ajuns". Si ce face, mah, manca-ci-as?!? Trimite batai elicopterele, mancatoare de hectolitrii de combustibil, sa salveze douaj'de speriati de s-au cazat in biblioteca din New York!
Pai, frate, daca raman fara hartie igienica, nu ma pun pe telefoane la ministerul mediului, sa mai taie fro doi-trei copaci! Dar, in fine, asta e alegerea scenaristilor.