luni, 30 martie 2009

Ce dreaq sa zic?

...ca nationala a pierdut iar si piturca s-a facut de cacao? E de ieri, ba nu, de alaltaieri.
...ca de la 1 aprilie (frateeee, au astia un umor!) iar vin scumpiiiri...
...mdea...A aparut o carte misto la...am citit-o...
....hmmm, asta cu nesimtitii care parcheaza de-a-n pulea o stii, pensionari, ca pensionarii, te impiedici de ei, s-a lepadat lumea de hanorace imblanite...apropo:
Vine primavara!
Dar si asta, cu treij'de grade pe ceasul de la Moghioros e cam "vine vara" si lumea buluc la mare (ca vine si 1 Mai acu).

A aparut o bere chinezeasca si mi-a zis un vanzator ca, dupa ce bei "un bax", are gust de Heineken. Ce dreaq sa zic?, mai bine, iau direct un Heineken.

Acu, ca am ajuns la bere: am un prieten care, acu doi ani, si-a luat lumea in cap. Adica, slujba - slujba, fara obligatii, gagicile moarte dupe el, viitor - viitor (ca tap-su, nu'sh ce meserias), omu' a lasat dreaq tot si a plecat prin Europa (nu cea din Colentina, Europa-Europa, "Batranul Continent").

A mers prin Grecia (multumesc pentru ouzo si pentru Lucky fara), a mers prin Croatia, prin Belgia (tari pozele de la dEUS), a mers prin Elvetia (excelenta ciocolata, 10x man), Germania, Franta, Olanda (imi pare rau, pachetul de acolo nu a ajuns, nu stiu care sunt fazele, vama, ceva), Spania, Portugalia, Danemarca, Croatia, Slovenia, Austria (misto halba!), Cehia, Polonia, Anglia (Matei inca apreciaza autobuzul rosu supra-etajat).

S-a intors omu' si l-am scos la bere, una lejera, de dupa-amiaza. Bere rece si buna (nu chinezeasca!), scaune confortabile, chelnerita draguta, Bucuresti cald si bere rece (am mai zis asta o data).

Il intreb: "E? ce zici?" (ma asteptam sa dea pe goarna cele mai tari faze, naiba!, doi ani!, 16 tari!, Marco Polo de Drumul Taberei)

El mi-a raspuns tot cu o intrebare: "Ce dreaq sa zic?"

sâmbătă, 28 martie 2009

Earth Hour?

In Romania? Sambata seara? Cand joaca nationala cu Serbia? Nu-i o gluma proasta? De fapt, care-i faza, sunt multe lucruri facute la "futu-i ma-sa", de ce nu si "Earth Hour"?

miercuri, 25 martie 2009

Aveti sange?

...sa fiti facuti in fata porci, nesimtiti, cocalari, insensibili, incapabili, inlocuibili, lipsiti de imaginatie, de simtul umorului si al aventurii, de suficient sange in cap, sau de o cantitate suficienta in capul...

Sincer, toata viata am vrut sa aflu "totul despre ele", dar si Totul despre ei imi spune ca UNELE chiar au umor.


luni, 23 martie 2009

marți, 17 martie 2009

Fumatul nu omoara!

Femeia de serviciu care mi-a sters biroul mi-a asezat pachetul de tigari in picioare, pentru ca mesajul lugubru sa fie cat mai vizibil (mi-a si zis ca a facut-o intentionat, poate-poate ma las de fumat).

Stateam si ma uitam la cuvintele care imi anuntau moartea iminenta si m-am gandit daca nu sunt mai periculosi soferii care se urca beti la volan si nu vad semnul "Trecere pentru pietoni".
Sau smogul din Bucuresti - conform studiilor, daca te plimbi pe jos de la Casa Scanteii, pana in Cotroceni, este ca si cum ai fuma trei tigari.
Sau E-urile din alimente care sunt cand nocive, cand bune, iar ambele lucruri le afli din SPAM-urile care iti invadeaza contul de mail.
Ori traficul - atunci cand alegi sa mergi cu masina la serviciu, sau zecile de tulpini de gripa pe care le poti lua din metrou - atunci cand alegi, in mod ecologic, sa mergi cu mijloacele de transport in comun.
Ori oamenii carora trebuie sa le zici de o mie de ori cum se face un lucru bine, pentru ca, in final, ei tot prost sa-l faca.
Sau nesimtitul care iti ocupa locul de parcare, desi l-ai platit la ADP (locul), ai acte, tot si tot el (nesimtitul) se supara daca ii spui.
...tonele de spam publicat care iti sufoca si deformeaza cutia postala.
...seful care ti-o trage ori de cate ori apuca, doar pentru a-si ascunde incompetenta.
...compania de electricitate care iti taie curentul tocmai cand esti in mijlocul unui post (fratilor!, am SALVAT de am stricat ctrl si "s"! nu pot sa scriu gandindu-ma permanent ca se ia curentul).
...mormanul de facturi, care ar fi facut planul la "hartie" pe vremea cand eram pionieri.
...pliantele religioase, care iti anunta damnarea vesnica, atasate (pliantele) la misionari ai unor religii care nu au nicio legatura cu cea in care ai fost botezat.
...tiganii care, la 7 dimineata, colecteaza fier si anunta asta prin portavoce.
...gaura din stratul de ozon.
...nu-stiu-ce specie de meduza nou aparuta.
...clorura de potasiu.
...criza financiara.
...undele electromagnetice.
...carnea de porc.
...carnea din conserva.
...pana mea, puii mei, kilu' gol! GATAAAAAAA!!!!

In toata nebunia asta, imi spuneti ca ma omoara tigara pe care o fumez afara si care ma ajuta sa nu imi pierd mintile? Sincer: Nu cred!

Trag adanc in piept, apoi expir: Serenity now…

joi, 12 martie 2009

Banii n-aduc fericirea

- "Sa mori tu ca n-o aduc!" (sceptic din fata blocului)

- Pe bune, stai sa-ti zic. Aveam un vecin batran (acu a murit), care traia cu fi-su. Mosu' era schelet si, cand veneam noaptea acasa de la munca, il gaseam bantuind pe scara blocului! Oribil! Ce vorbesc: HORROR! Dadeam nas-in nas cu el pe la 2 noaptea, cand nu mergea lumina pe scara si era luna plina.

Cred si eu ca Milla Jovovich era curajoasa in "Resident Evil". Zicea regizorul "Stop!", gata cu zombii, gata cu efectele speciale!

Pe scara noastra nu era nimic regizat. Nu puteam negocia cu scenaristul sa ma pasuiasca, macar o seara. Scheletul era la datorie si il intalneam pe la etajul 2 (eu stau la 3), lipit de zid, fara sa imi raspunda omeneste la "Buna seara!". Se lipea de perete si astepta sa trec. Va imaginati! Un cosmar! Macar ma injura, asteptam un "'te-n gura ma-tii", ca si cum as dori sa-mi pice din cer varianta castigatoare la loterie. Numai ca era invers, tacea cat sa nu ma pis pe mine de frica.

In fine, intr-o zi am aflat ca mosu' a murit! Ne-a povestit fi-su ca a dat ortu de foame.

Care era faza: mosu' stransese 10.000 de lei in bancnote d'alea vechi de 10 lei (cele portocalii). Si, cica, se dezbraca si isi freca banii de corpul scheletic. Dormea cu ei in chiloti si sub cap (dormea!, frate, nu putea sa doarma intre 1 si 2 noaptea, cand veneam eu de la munca?!).

Asta se intampla acum 5 ani, cand cei 10.000 de lei in bancnote portocalii valorau mai putin de...nimic! Nu valorau nimic!

Povestea fiul ca "tap-su" a murit pentru ca singura lui fericire ramasese frecatul de bancnote, fara sa mai bage de seama celelalte cerinte ale omului, in biologica lui trecere prin viata (la mancat, ma gandesc, in ultima instanta!).

Presupun ca incubusul meu a murit fericit, inconjurat de hartiile imprimate, care – oricum - nu ii mai sunt de nicio trebuita…acum.

Incerc sa par uman, dar si eu sunt foarte fericit ca nu mai dau nas in nas cu el.

Macar daca mi-ar fi spus cand ma strecuram pe langa el in intuneric: "Baiatu', baiatu', crede-ma pe mine, banii n-aduc fericirea. Degeaba am 10.000 de lei in bancnote, care nu mai folosesc acum. Iti spun sincer: i-as da acum ca sa fiu din nou tanar. Iti zic, banii n-aduc fericirea!"

Ei bine, in fata demonstratiei de sinceritate, i-as fi raspuns: "Sa mori tu ca n-o aduc!"

luni, 9 martie 2009

Copiii de azi - niste "obositi"

Gazeta Sporturilor se lamenta, prin vocea profesorilor Marin Vasile si Aurel Feraru, ca nu mai dau copiii pe la orele de sport, ca au crescut baremurile si ca, in genere, sportul de masa este pe moarte.

Nu voi contesta cifrele GSP-ului, dar motive gasesc.

Este adevarat, copiii aduc tot felul de scutiri de la parinti, ca sa nu participe la orele de sport.

Totusi, cand auzi despre porti de fotbal care strivesc copii si despre profesori care isi descarca nervii in falcile elevilor, nu poti sa nu-ti pui intrebari.

De la scoala generala - la liceu, am avut 5 profesori de sport si, in tot atatea cazuri, am asistat la scene cu colegi inghesuiti in spaliere sub rafalele de dosuri de palma, de parca erau blocati in coltul ringului de box. Am avut colege fortate "sa faca flotarile corect", cu blandete si tact de sergent in US Army.

In generala aveam un coleg bolnav de inima (ceva congenital). Il obliga profesorul sa mai alerge "inca un tur de scoala, ca se poate".

Fostii mei colegi au copii acum si poate, cand scriu o scutire, isi aduc aminte de "profesorul de sport" si se gandesc ca pustii lor pot face miscare si in cadrul unui club, unde au libertatea de a-si alege specialitatea.

Iar baremurile sunt mai blande acum, pentru ca scolile nu mai trebuie sa scoata pe banda oameni multi-lateral dezvoltati.

Sportul de masa este pe moarte, adevarat, dar performanta se naste din proprie vointa, iar fotbalul jucat la ora de sport nu se va compara niciodata cu miuta din spatele blocului.

Tin minte ca la ora de sport jucam fotbal cu un sictir supravegheat, dar golul era mai spectaculos cand mingea intra in poarta facuta din doua gramezi de ghiozdane, dupa ore. Iar in pantalonii de stofa si in camasa cadrilata se juca mai bine decat in trening.

Cifrele lor spun ca "performantele copiilor au scazut" si ca "sunt tot mai slabi". Ca au telefoane mobile si ca nu le mai pasa.

Dar daca ei sunt doar obositi? Satui sa li se spuna ce sa faca, nu in sensul ca "trebuie sa arunci hartia la cos" (lucru firesc si civic), ci in sensul de "daca nu esti bun la ora mea de sport, ce o sa te faci in viata, daca nici 10 ture de scoala nu esti in stare sa alergi?"...

sâmbătă, 7 martie 2009

Distante

E liniste si, nefiind in Capitala, am impresia ca seara se lasa mai repede. Sau, poate este doar efectul ploii, al vinului fiert, amestecate cu fluxul de stiri care se scurge laptos si plangacios din televizorul dat in surdina.

De fapt sunt fals, scriu randurile astea din amintiri, descriu lucruri care s-au petrecut si incerc sa le regasesc ritmul in fata calculatorului.

Dar, la momentul pe care incerc sa-l resuscitez, seara se lasa mai repede, iar flash-urile care scapara intunericul din camera alaturata imi spun ca Matei a scapat la aparatul de fotografiat si surprinde o realitate acoperita pe jumatate de degetele.

E liniste acum...

luni, 2 martie 2009

Leapşa

Am luat-o de la Jane

SUNT: prins (nu The Artist Formerly Known as...)
AŞ VREA: să nu-mi scape săpunul, dacă ajung la pârnaie
PĂSTREZ: ce nu trebuie. Îmi dau seama, abia după ce am aruncat, că îmi trebuia
MI-AŞ DORI: Un moment...vă rog!
NU ÎMI PLACE: "Pică pară..." Nătăfleţ, adică.
MĂ TEM: de singurătate! (pe bune, daia, poate suntem deştepţi şi frumoşi, dar borderline-ul mă omoară!)
AUD: ceea ce nu pot spune, literal vorbind, despre Frankie Wilde (pentru totdeauna, fraţilor, nu a existat, chit că aţi dat voi jos melodii de pe DC)
ÎMI PARE RĂU: zilnic, e compulsiv: aş fi putut închide uşa cu un gest mai teatral
ÎMI PLAC: C., Matei, noi trei pe plajă, terasele cu vedere la mare, Matei plin de ciocolată la gură şi C. alergând după el să îl şteargă
NU SUNT: recunoscător
CÂNT: mai tare sub duş decât în public
NICIODATĂ : nu am spus "niciodată" fără să nu am o undă de îndoială a doua zi
RAR: dau peste ceva. În general, tre' să caut.
PLÂNG: la "Saving Private Ryan". Recunosc! So...shoot me!
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: Nici tu! Fuck off!
SUNT CONFUZ: cred şi eu după, câte?, 8 beri?, cât?, 4 shot-uri?
AM NEVOIE: de TINE, înţelege asta, eşti singura slăbiciune pe care o am
AR TREBUI: să dorm liniştit 8 ore (măcar O DATĂ!)