marți, 31 august 2010

Nu cred in horoscop!…si nici in zodii!

Din start va spun: sunt rac. Cancer, in acceptia zodiacului european. Si tot din start va spun ca nu cred in zodii si horoscop, din doua motive: unul - pur teoretic, celalalt - pur practic. Teoretic, pentru ca am o teorie, conform careia zodiile sunt cele mai puternice label-uri si cele mai "precise" metode de etichetare. Adica, iei acelasi zodiac european (care spune ca sunt rac) si citesti: berbecii sunt impulsivi, gemenii - nestatornici, racii - prea statornici, fecioarele - incapabile de sentimente, sagetatorii - lunetisti de profesie, scorpionii - compatibilii ideali ai racilor. Pentru ca traim in secolul vitezei si al relatiilor de unica folosinta (un fel de fast food emotional), label-urile zodiacului european (ma refer strict la spatiul geo-social pe care il parazitez cu succes) sunt cel mai scurt drum intre "A" - am cunoscut pe cineva - si "B" - stiu cu cine am de-a face.

In sprijinul teoriei mele vine si faptul ca rubrica "Horoscop" s-a stabilit cu puteri depline intre foile ziarelor si paginile publicatiilor online, fiind jucator la aceeasi masa cu politica, sportul, cultura sau economia. Mai sunt voci care sustin, de la semi-inaltimea unui scepticism prost camuflat, ca “citesc rubrica, dar nu cred niciodata in ceea ce e scris acolo”. Daaa, sigur!, ca si cum as merge la restaurant sa comand un fel de mancare pe care doar il tin pe masa, fara sa ma ating de el, privindu-l din cand in cand, in timp ce imi savurez optiunile obisnuite din meniu. Un mare “HA-HA!” Horoscopul a devenit la fel de important ca impozitele, chiar mai important, pentru ca, atunci cand astrologul iti prescrie: “nu faceti cheltuieli astazi, se vor rasfrange asupra voastra in urmatoarele luni”, unii cu siguranta nu vor trece pe la ghiseu.

Al doilea motiv pentru care nu cred in horoscop tine de o experienta personala, revelatie e prea mult si prea religios spus, iar naivitate…nu-ti prea vine sa recunosti cu voce tare ca ai cazut prada vreunei escrocherii, vreunui sarlatan, sau, pur si simplu, ca ai fost un prost.

Am terminat gimnaziul imediat dupa caderea comunismului, cand oamenii, descatusati de ateismul fortat, au navalit cu capul inainte spre cele mai exotice experiente ezoterice. Eu insumi am cazut prada, printre altele, chiar satanismului intelectual al lui Baudelaire (crima de care familia nu m-a absolvit nici in ziua de azi). Horoscopul - cum iti este azi, este o saptamana favorabila, intervalul este/nu este propice speculatiilor financiare/sentimentale - a fost una dintre metehnele mele cotidiene.

Intr-una din zile, profetul astrolog, care imi insotea diminetile, anunta mari tulburari in plan profesional, cu consecinte pana in vara, cand astrele, pare-se, deveneau ingaduitoare cu soarta mea de elev in clasa a saptea. Cum primele tigari fumate, primele sticle golite si primele colege explorate erau la fel de importante ca limba romana, matematica sau geografia, perspectiva de a pasa o vara plina de dezmat pentru o corigenta neavenita nu era deloc imbucuratoare. Mi-am anuntat parintii ca o paralizanta criza de stomac punea o stavila de netrecut intre mine, ca individ si viitor cetatean responsabil, si scopul scolastic pentru care ma trezisem in acea dimineata. Pusi in fata strambaturilor mele cabotine si tanguielilor de mare artist ad-hoc, cei doi tutori legali au decis sa raman acasa, in ciuda protestelor fratelui meu, pe care norocul nu il premiase cu o pantecaraie, fie ea si inventata.

In acea zi am ramas acasa si am salvat aparentele citind in pat, band ceaiuri si imbuibandu-ma cu paine prajita, multumind horoscopistului de serviciu ca mi-a salvat viitorul. Vara aceea a fost una dintre cele mai frumoase din viata, traita la maxim in perspectiva bacalaureatului care m-a inchis multe ore la masa de studiu.

Intamplarea a facut ca, dupa multi ani, printr-o extraordinara coincidenta, sa stau fata in fata cu astrologul care mi-a salvat vara. Chiar i-am povestit despre cum a intervenit decisiv in favoarea destinului meu si despre cum mi-a facut rost, cu pretul unei zile de chiul, de trei luni fantastice, de care imi amintesc si acum, cand ma intalnesc cu prieteni vechi, la cate o sedinta de terapie lichida.

Astrologul, de fapt era o astroloaga, mi-a ascultat pledoaria cu un zambet melancolic in coltul gurii, apoi mi-a spus parinteste, aproape condescendent, mangaindu-ma pe favoriti: “Puiule…alea le puneam din burta, cum imi venea in ziua aia, ca am avut un sef rac si, cand ma enerva, ii tranteam cate o zi fatala profesional in horoscop”.

Ohoooo! Acum ma simt un norocos, putea femeia sa-i prezica omului ciuma bubonica, lepra, sifilis, sau alte razbunari patologice! In fine, de atunci, nu am mai crezut in horoscop!…si nici in zodii!

duminică, 29 august 2010

duminică, 15 august 2010

miercuri, 11 august 2010

Invidii

Anuntul spune: "Aparatul nu functioneaza pana la data de 01.09.2010". Sunt sigur ca dupa aia mai prinde un sejur in Grecia. La anu', vreau concediu de aparat! Lucky bastard!

vineri, 6 august 2010