vineri, 31 decembrie 2010

Distractii de Revelion

Gaşca adolescentului unei vecine s-a adunat la usa sa-i ceara acesteia sa-si lase plodul la petrecerea de Revelion.
- Bine, dar fara marijuana si fara etnobotanice, ameninta vecina cu degetul.
- Fara, doamna, promitem...

Imi amintesc de vremurile cand tata imi striga din usa, inainte de petrecerea dintre ani: "Sa nu bei multa bere...si sa nu te prind ca te intorci mirosind a tigari..."

joi, 30 decembrie 2010

Bad Santa

In viata mea nu am vazut atatia Mosi Craciuni atarnati, asa cum am vazut anul asta in Bucuresti! Ma gandesc ca, pe criza asta, mai multi au luat din case, decat au lasat...

vineri, 10 decembrie 2010

joi, 9 decembrie 2010

miercuri, 17 noiembrie 2010

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Azi se fac 160 de ani de la nasterea lui R.L.Stevenson

Si stiti cum se spune: No Stevenson, no Flint.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Groapa

Inainte sa plec la serviciu, i-am vazut: au coborat din masina in salopetele lor albastre, gata de a rezolva cel putin una dintre problemele de pe strada mea - ori felinarul care palpaie, ori canalizarea care se infunda, ori asfaltul deformat care balteste oceanic dupa o ploaie mai zdravana, ori...

Seara, cand am ajuns acasa, lucratorii se evaporasera, lasand in urma Groapa.

Acum..., nu stiu daca au rezolvat vreuna dintre probleme, dar cu siguranta imi creasera mie (inca) una, pentru ca Groapa cu pricina se postase ostentativ (sau statea tolanita si linistita, depinde din ce punct de vedere doriti sa priviti) in fata locului de parcare pe care, cu sarguinta, il platesc an de an, la ADP si la termen.

Landscape artistii nu au lasat nicio carte de vizita, asa ca am inceput sa bat telefonic din poarta in poarta, poate-poate pierduse careva vreo groapa si o vroia inapoi.

Primii suspecti, compania de electricitate (astia trebuie luati "la sigur"):
- Buna ziua, angajatii dumneavostra au efectuat o lucrare in zona...si mi-au blocat locul de parcare cu o groapa...(sunt intrerupt brutal)
- NOOOI?!?! Stati sa verific...(sunet de tastatura lovita violent, cel mai probabil pe Q, W, E, R, T, Y, apoi A, S, D, F, G, H)...Nu-nu, nu noi v-am facut groapa (in alte circumstante, replica m-ar fi facut sa pufnesc in ras).
- Daca nu voi, atunci cine? (stereotipiile astea...)
- Poate firma care se ocupa de iluminatul stradal...

Sun la firma care se ocupa de iluminatul stradal (merg tot "la sigur"):
- Buna ziua, angajatii dumneavoastra...(imi spun poezia cu "au efectuat", "lucrarea de memtenanta care ma priveaza de posibilitatea de a beneficia de un mod de parcare civilizat", "solicit sa", de data asta fara sa fiu intrerupt)
- Sesizarea pe care ati facut-o are numarul 5088 si veti fi contactat in cel mai scurt timp.
- Cat de scurt?
- Nu stim, o sa trimitem un om pe teren, o sa evalueze situatia si va vom contacta (aha, soarta parcarii mele depinde de un detectiv de gropi. In fine, macar acum sunt cineva, sunt 5088, iar o calauza indiana va ingenunchia langa Groapa, va lua pamant din ea, il va freca intre palme, il va mirosi, va scruta atent marginile si isi va da verdictul. Suna mai bine decat QWERTY si ASDFGH).

A doua zi, primesc telefon de la firma care se ocupa de iluminatul stradal:
- Vesti bune!
- Vesti bune?
- Bune! Groapa dumneavoastra (iar imi reprim hohotul de ras) nu este facuta de noi!
- Si cum e asta o veste buna pentru mine?
- E veste buna pentru noi!
- !?
...trec peste momentul perplex...
- Daca nu de voi, atunci de cine? (iar stereotipiile...)
- De cei de la compania de electricitate, bineinteles! (Ah, calauza indiana si-a facut datoria!)

Dau telefon degraba la compania de electricitate (de data asta, "la sigur" inseamna intr-adevar "LA SIGUR"!):
- Doamna, (nu am fost paracios nici la gradinita, nici in scoala generala, nici in liceu, dar acum era un caz de forta majora) am sunat la firma care se ocupa de iluminatul stradal, iar ei mi-au confirmat ca Groapa care imi face zile fripte va apartine si scrie cu litere mari si fosforescente pe ea "COMPANIA DE ELECTRICITATE"! Veniti, luati-o, scapati-ma de ea!
- In ce zona stati?
- Zona ("erogena a mamei dumneavostra", a fost varianta care mi-a trecut prin cap) cutare...
- Am inregistrat sesizarea, are numarul (ma gandeam: "sa nu zica 666, sa nu zica 666...") 32167. Va vom contacta. (eu ii contactez pe ei, ei ma contacteaza pe mine - am o viata sociala intensa cu furnizorii de servicii!)

Ma contacteaza:
- Dl...
- Da
- De la compania de electricitate...
- Asaaa...
- Lucrarea pe care am efectuat-o in zona...este una de mentenanta, solicitata de primaria sectorului 6 (o bucurie sa aflu amanunte din biografia Gropii mele). Faceti dumneavoastra o sesizare in scris la registratura de la "mama naibii", unde avem noi sediul, ca noi sa sesizam primaria ca aveti o Groapa pe strada (!)
- (respir adanc...7, 8, 9, 10, gata) Nu pot face sesizarea online?
- NU! (au dreptate, "scripta manent", bate "nu mi s-a deschis mailul", "nu ne merge netu", "e o eroare in sistem")

La registratura, in prima zi au inchis mai devreme, a doua zi nu aveau nici hartie, nici pixuri. Am scris sesizarea pe o foaie de calc cu pete de grasime, inmanata de doamna grasa care tocmai jumulea o merdenea. O sa primesc raspunsul in "maxim 30 de zile".

Daca ajungeti in Drumul Taberei, va fac un tur complet al Gropii. Nu zaboviti! Cine stie, maine-poimaine dispare...



luni, 8 noiembrie 2010

vineri, 5 noiembrie 2010

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Placerea de a trai in tari suprapopulate

De cand s-a nascut Matei, cea mai frecventa intrebare pe care am auzit-o nu a fost "Seamana cu tati, sau cu mami?". A fost: "Dar, cand ii faceti un fratior, sau o surioara?".

Am auzit-o si aruncata de complezenta, dar si gandita, rumegata, stocata, gata sa iasa la iveala in momentul oportun.

Nimeni nu te intreaba daca ai reusit sa te adaptezi schimbarii de cifra - inainte erati doi, tu si ea, acum sunteti trei, deal with it-, nimeni nu te intreaba daca mami mai vrea sa treaca prin sistemul de sanatate romanesc, sau daca tati mai poate sustine financiar inca un copil.

D'aia e bine sa traiesti in tari suprapopulate, cu un control strict al nasterilor: nu te freaca lumea la cap: "Dar, cand ii mai faceti un fratior lui Yuang Li Pong?"

marți, 19 octombrie 2010

duminică, 17 octombrie 2010

duminică, 10 octombrie 2010

marți, 5 octombrie 2010

luni, 4 octombrie 2010

Curs de engleza aplicata

" - My name is Matei.
I am a boy.
This is a car.
This is a... (ezită puțin) treee.
This is a tati"...

joi, 30 septembrie 2010

"Intrati pe site-ul nostru, www..."

"Intrati, intrati, poate aveti norocul sa vedeti vreun membru sfartecat, ceva. Din pacate nu avem decat 4 morti, dar sunt o gramada de raniti. Trebuie sa gasiti ceva ce va place, ceva ce va va incanta ochiul. Dar nu mai stati asa, intrati! Intrati pe site-ul nostru..."

luni, 27 septembrie 2010

The real Vanity Fair

Am fost la Cosmetics Beauty Hair 2010 (don't ask), organizat in incinta Romexpo. Totul era "perfect" acolo. Standurile promiteau ten perfect, unghii perfecte, solduri perfecte, coafura perfecta, silueta perfecta, gene perfecte. A!, si totul era "frumos": buze frumoase, par frumos, maini frumoase, picioare frumoase. Era o lume frumoasa si perfecta, in care am vazut cele mai multe blonde (nu blonde ca in bancuri, blonde-blonde, persoane cu parul blond) pe o suprafata definita (metru patrat, 10 metri patrati...)

De fapt, am fost la cea mai mare concentratie de vanitate pe care am intalnit-o pana acum! Si de lipsa totala de educatie, bun simt si civilizatie! Se imbranceau, scormoneau cu disperare, se certau. Momentul culminant al Vanity Fair-ului a fost tricoul unei don'soare, pe care scria, cu paiete sclipitoare, "i am the world".

Daca asta e o lume perfecta si frumoasa, eu nu vreau sa traiesc in ea!

Spre seara, in lumea mea imperfecta, Matei o intreaba pe C.: "Femeia Elastica se poate tine sa faca pipi?" si "Femeia Elastica face pipi elastic?"

Asa este, traiesc intr-o distopie, careia ii savurez fiecare clipa.

duminică, 26 septembrie 2010

Campioni mondiali! Si?

Deschid televizorul (stiu, mare greseala). Marile televiziuni comerciale incep stirile din sport cu Giiiigiiii Becaaaaliiii, care l-a concediat, cu 10 minute inainte de finalului meciului de la Galati (btw, felicitari, Munti), pe antrenorul cu stagiu de pregatire la Bamboo, Edi Iordanescu.

Urmeaza duelul romanilor din Italia, castigat de Lobont in fata lui Chivu, care i-a reprosat ceva lui Benitez. Moamaaaa, Chivu i-a zis-o lu' Benitez! Asa i-a trebuit, daca s-a pus amaratul ala de tehnician cu "capitanul nostru". Way to go, Cristi, tata, azi - Benitez, maine - cine stie, poate o sa te iei in gura si cu Ferguson si ajungi mai tare ca Beckham, care si-a cam furat-o in vestiar de la scotian.

Spre final am aflat ca Nationala feminina de handbal a castigat Cupa Mondiala! MONDIALA!!! Pentru a doua oara consecutiv!

Acum intervine eterna dilema: publicul cere, sau inghite pe nemestecate ce i se da. Pentru ca acu', pe seara, m-am intalnit cu un amic, consumator de sport, care m-a intrebat: "Ai vazut, mah, ce e la Steaua?". "Dar tu ai vazut ca suntem campioni mondiali la handbal!". "Lasa asta, ce a facut Interul?"

BRAVO, fetelor! Eu, unul, sunt foarte mandru de voi!

NOTA: TVR, "televiziunea aia prafuita si plina de dinozauri", a inceput jurnalul de sport cu stirea despre elevele lui Radu Voina. Asta in conditiile in care exista voci care sustin, sus si tare, inutilitatea unui post national de televiziune si in conditiile in care, ei bine...DDTV. Enough said?

marți, 21 septembrie 2010

Acesti oameni evlaviosi si ideile lor minunate

M. este genul de om care, atunci cand se uita la cer, vede dincolo de stratosfera. Priveste in fata adancimile universului si incearca sa-i desluseasca tainele. Dar are o slabiciune, care il trage inapoi pe Pamant, mai puternica decat forta gravitationala: duhovnicul, care se ghideaza dupa legi stricte si de netrecut.

E revoltator sa vezi chiar langa tine cum biserica, institutie care, impotriva tuturor perceptelor morale pe care le predica, tolereaza hoti care se roaga sa nu fie prinsi si preoti care citesc acatiste pline de ura si razbunare, isi impune forta milenara asupra unui om care are de dat lumii atat de mult. E revoltator ca o institutie care acopera preoti pedofili, homosexuali, alcoolici, neaga si interzice dreptul unui om de a-si exercita talentul, doar pentru ca nu se incadreaza in standardelele de "salvare a sufletului" (desi, in conformitate cu legile Republicii Romania, nu face nimic ilegal).

Pana la urma e decizia lui M., iar eu i-o respect. Dar o fac pentru el, ca persoana, nu pentru institutia care il tine la nivelul marii, in timp ce adancimile universului au mai pierdut un explorator.

luni, 20 septembrie 2010

Asa, si?

marți, 14 septembrie 2010

luni, 13 septembrie 2010

Înfruntarea titanilor

Am vazut "Clash of the Titans" (exact, filmul cu tipul din Avatar, Sam Worthington il cheama). Doamne, ce harababura! Apar in povestea lui Perseu scorpioni, genii, kraken! (ce naiba o avea mitologia nordica cu Grecia antica, numai scenaristii o stiu), Pegas zbura in voie inainte sa-si piarda Meduza capul dupa Perseu. Ce mai, numai Yeti si Chupacabra n-au aparut in filmul lui Louis Leterrier.

Sustinut din spate si de trendul anti-american, ce-a fost la gura mea la adresa Hollywood-ul, care se joaca cu reperele culturii universale si le transforma in caricaturi usor digerabile de catre publicul de peste ocean, mamă-mamă!

Dar, oare Homer, Ovidiu, Hesiod nu ar fi avut aceeasi reactie daca ar fi citit Alexandru Mitru, sau N.A.Kun? Probabil ca nu, pentru ca si-ar fi dat seama ca eroii si intamplarile lor sunt intr-o perpetua miscare si transformare.

Iar peste zece, o suta, o mie de ani, de ce n-ar fi "Clash of the Titans" sursa de referinta pentru ispravile eroului grec Perseu?

joi, 9 septembrie 2010

42 ?!

M-a intrebat cineva, cu atata seriozitate incat am dat, mental, un pas in spate (bine, cred ca in realitate m-am dat si fizic un pas in spate): "Stii care este secretul vietii la 30 de ani?"

"Iubirea cucereste tot?", am banguit eu, strivit de forta intrebarii. "Nu, asta este secretul la 18 ani!", a venit riposta care a dus in derizoriu a doua mea varianta, cea cu "Viata trebuie traita", si ea vecina cu etapele adolescentine. "Secretul este atitudinea!".

Oh, da! Zece puncte pentru Gryffindor! Trebuie sa-mi scot palaria in fata raspunsului subtil, in acelasi timp brutal. Sinuos, in acelasi timp direct si la tinta.

Mi-a trebuit ceva sa imi revin dupa lovitura pe care nici nu am vazut-o venind, dar, in timp ce ceata knock out-ului se risipea, am inceput sa vad, exact ca agent Kujan in fata tablei din care Verbal ii insailase toata povestea despre Keyser Soze, in "Suspecti de serviciu", toate raspunsurile la intrebarea "Stii care este secretul vietii la 30 de ani?", pe care eu nu le bagasem de seama pana atunci.

Si mi-au trecut prin fata. "Secretul este...sa fii casatorita si sa ai un copil", "...sa ai o slujba bine platita si sa-ti vezi de hobby-urile tale", sau "...sa ai o slujba bine platita si sa paaaaaaaaarrrrtyyyyyyyy!". "...sa ajungi la acel spiritual enlightenment pe care il au calugarii budisti". "...sa stii trucul cu cercurile" (prietenii - dar, mai ales, unele dintre prietenele lor - stiu de ce). "...sa iti dai seama ca totul este vanitate" (chestiile astea absolute m-au dat pe spate intotdeauna...de ras). "...sa traieste repede, sa mori tanar si sa lasi in urma un cadavru frumos", "...sa iti dai seama, in fiecare dimineata, ca asta este prima zi din restul vietii tale". "...sa nu te omori cu munca", "...sa faci totul cu pasiune", "...sa crezi in tine", "...sa-ti dai seama ca poti sa mori si maine", "...sa nu lasi pe maine ce poti face azi". "Capul plecat, sabia nu-l taie", "Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi". "...sa...", "...sa...", "...sa..."!!!

duminică, 5 septembrie 2010

The easy way

L-am invatat pe fiul meu nu atat despre sport, cat despre sportivitate. Nu atat despre cum sa sutezi in minge, sa lovesti pucul cu crosa, sau sa tai mingea cu racheta, cat despre a intinde mana adversarulul cazut la pamant, a recunoaste ca adversarul a fost mai bun - cand invinge pe merit, sau a felicita echipa adversa pentru efort - cand este invinsa.

La 5 ani ai lui, Matei a invins nenumarate echipe de hochei pe calculator (dar si pe gheata din AFI, desi inima noastra a ramas pe patinoarul mic din Liberty Center) , pana cand a dat de versiunea de NHL in care pierdea constant.

- Esti condus cu 5-0...
Matei: - EU am dat golurile!
- Pai...au 5 goluri in fata...
Matei: - Da, EU le-am dat.
- Cum asa?
Matei: - Le-am dat la poarta mea, pentru ca este mai usor decat in poarta lor...

Sunt sigur ca am gresit undeva. Sau sa dau vina pe televizor?

marți, 31 august 2010

Nu cred in horoscop!…si nici in zodii!

Din start va spun: sunt rac. Cancer, in acceptia zodiacului european. Si tot din start va spun ca nu cred in zodii si horoscop, din doua motive: unul - pur teoretic, celalalt - pur practic. Teoretic, pentru ca am o teorie, conform careia zodiile sunt cele mai puternice label-uri si cele mai "precise" metode de etichetare. Adica, iei acelasi zodiac european (care spune ca sunt rac) si citesti: berbecii sunt impulsivi, gemenii - nestatornici, racii - prea statornici, fecioarele - incapabile de sentimente, sagetatorii - lunetisti de profesie, scorpionii - compatibilii ideali ai racilor. Pentru ca traim in secolul vitezei si al relatiilor de unica folosinta (un fel de fast food emotional), label-urile zodiacului european (ma refer strict la spatiul geo-social pe care il parazitez cu succes) sunt cel mai scurt drum intre "A" - am cunoscut pe cineva - si "B" - stiu cu cine am de-a face.

In sprijinul teoriei mele vine si faptul ca rubrica "Horoscop" s-a stabilit cu puteri depline intre foile ziarelor si paginile publicatiilor online, fiind jucator la aceeasi masa cu politica, sportul, cultura sau economia. Mai sunt voci care sustin, de la semi-inaltimea unui scepticism prost camuflat, ca “citesc rubrica, dar nu cred niciodata in ceea ce e scris acolo”. Daaa, sigur!, ca si cum as merge la restaurant sa comand un fel de mancare pe care doar il tin pe masa, fara sa ma ating de el, privindu-l din cand in cand, in timp ce imi savurez optiunile obisnuite din meniu. Un mare “HA-HA!” Horoscopul a devenit la fel de important ca impozitele, chiar mai important, pentru ca, atunci cand astrologul iti prescrie: “nu faceti cheltuieli astazi, se vor rasfrange asupra voastra in urmatoarele luni”, unii cu siguranta nu vor trece pe la ghiseu.

Al doilea motiv pentru care nu cred in horoscop tine de o experienta personala, revelatie e prea mult si prea religios spus, iar naivitate…nu-ti prea vine sa recunosti cu voce tare ca ai cazut prada vreunei escrocherii, vreunui sarlatan, sau, pur si simplu, ca ai fost un prost.

Am terminat gimnaziul imediat dupa caderea comunismului, cand oamenii, descatusati de ateismul fortat, au navalit cu capul inainte spre cele mai exotice experiente ezoterice. Eu insumi am cazut prada, printre altele, chiar satanismului intelectual al lui Baudelaire (crima de care familia nu m-a absolvit nici in ziua de azi). Horoscopul - cum iti este azi, este o saptamana favorabila, intervalul este/nu este propice speculatiilor financiare/sentimentale - a fost una dintre metehnele mele cotidiene.

Intr-una din zile, profetul astrolog, care imi insotea diminetile, anunta mari tulburari in plan profesional, cu consecinte pana in vara, cand astrele, pare-se, deveneau ingaduitoare cu soarta mea de elev in clasa a saptea. Cum primele tigari fumate, primele sticle golite si primele colege explorate erau la fel de importante ca limba romana, matematica sau geografia, perspectiva de a pasa o vara plina de dezmat pentru o corigenta neavenita nu era deloc imbucuratoare. Mi-am anuntat parintii ca o paralizanta criza de stomac punea o stavila de netrecut intre mine, ca individ si viitor cetatean responsabil, si scopul scolastic pentru care ma trezisem in acea dimineata. Pusi in fata strambaturilor mele cabotine si tanguielilor de mare artist ad-hoc, cei doi tutori legali au decis sa raman acasa, in ciuda protestelor fratelui meu, pe care norocul nu il premiase cu o pantecaraie, fie ea si inventata.

In acea zi am ramas acasa si am salvat aparentele citind in pat, band ceaiuri si imbuibandu-ma cu paine prajita, multumind horoscopistului de serviciu ca mi-a salvat viitorul. Vara aceea a fost una dintre cele mai frumoase din viata, traita la maxim in perspectiva bacalaureatului care m-a inchis multe ore la masa de studiu.

Intamplarea a facut ca, dupa multi ani, printr-o extraordinara coincidenta, sa stau fata in fata cu astrologul care mi-a salvat vara. Chiar i-am povestit despre cum a intervenit decisiv in favoarea destinului meu si despre cum mi-a facut rost, cu pretul unei zile de chiul, de trei luni fantastice, de care imi amintesc si acum, cand ma intalnesc cu prieteni vechi, la cate o sedinta de terapie lichida.

Astrologul, de fapt era o astroloaga, mi-a ascultat pledoaria cu un zambet melancolic in coltul gurii, apoi mi-a spus parinteste, aproape condescendent, mangaindu-ma pe favoriti: “Puiule…alea le puneam din burta, cum imi venea in ziua aia, ca am avut un sef rac si, cand ma enerva, ii tranteam cate o zi fatala profesional in horoscop”.

Ohoooo! Acum ma simt un norocos, putea femeia sa-i prezica omului ciuma bubonica, lepra, sifilis, sau alte razbunari patologice! In fine, de atunci, nu am mai crezut in horoscop!…si nici in zodii!

duminică, 29 august 2010

duminică, 15 august 2010

miercuri, 11 august 2010

Invidii

Anuntul spune: "Aparatul nu functioneaza pana la data de 01.09.2010". Sunt sigur ca dupa aia mai prinde un sejur in Grecia. La anu', vreau concediu de aparat! Lucky bastard!

vineri, 6 august 2010

miercuri, 21 iulie 2010

Escu

C: A venit azi un fotbalist la noi in banca.
Eu: Ce fotbalist?
C.: Nu'sh, ca se tot agita lumea pe langa el. Danciuloiu, parca...
Eu: N-am auzit de fotbalist Danciuloiu. Poate Danciulescu...
C.: Asa, asa! Danciulescu!
Tot C.: Da' parca era si cu "loiu" un fotbalist...
Eu: Olaroiu?
C.: Asa, asa! Olaroiu!

(A doua zi)
C: Iar a venit Danciuleanu la noi in banca...
Eu: Danciulescu!
C: Dar parca era si cu...
Ma iau cu mainile de cap: Ticleanu, Beldeanu, Cacoveanu, Munteanu, Satmareanu, Raducanu...

marți, 20 iulie 2010

vineri, 16 iulie 2010

duminică, 11 iulie 2010

Melancolia statiunilor balneare la sfarsit de sezon

Vara ploioasa a alungat oamenii din strandul Drumul Taberei, dar noi am profitat de soarele de duminica si ne-am mutat cu "catel si cu godac", cu Matei cu si colac, pentru cateva ore langa...bazin.

Cu toate instalatiile de pompare in stare de functionare, strandul arata ca un Pripiat acvatic, fara copii care se balacesc pe langa tobogane, fara coada la bar si fara muzica.

De ce sa nu recunosc: ne-am simtit de parca tot strandul era al nostru. Totusi, ce senzatie stranie de sfarsit de sezon, in plin iulie.

joi, 8 iulie 2010

"Cumpar frica" (sau cum a vindecat D. toate fricile)

Pe-un drumeag,
Un mosneag
Merge-ncet, sontâc-sontâc
Este luna lui Cuptor
Si prin cerul fãrã nor
Se dau grauri bâldâbâc.
În mireasma de pelin,
Linistea fosneste lin,
Mângâind ponoarele
Aurii ca soarele.
Dupã dâmb,
Drumul strâmb
Ocoleste înspre sat.
Mosul calcã apãsat;
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
Târâie lãcustele,
Fluturându-si fustele...
Pasi-l duc fãrã de numãr.
Îi atârnã pe un umãr
Douã traiste mãricele.
Ce o fi având în ele ?
Iatã-l, a ajuns în sat.
Soarele s-a mai lãsat
Pe o rânã, spre apus.
Sfârâind usor din fus,
Bunicutele, în drum,
Torc din caiere de fum.
Mosul, tot urmându-si pasul,
Slobozi deodatã glasul:
-Cumpãr fricã! Cumpãr fricã,
Fie mare, fie micã!
De prin case ies grãmadã
Tineri si bãtrâni sã-l vadã
Si-l ascultã cu mirare
Cum tot strigã-n gura mare.
-Mosule, pãi cum adicã,
S-ar putea sã cumperi fricã?
-Stati putin si veti vedea!
Ia chemati copii-ncoa!
Tâncii se adunã-n grabã,
Iar mosneagul îi întreabã:
-Iaca tu, cã esti mai mare,
Zi, de ce ti-e fricã oare?
-Pãi... de câini ... cã mã mãnâncã
Si-apoi de-ntuneric încã.
Zice mosul:-Nu ai vrea
Sã-mi vinzi mie frica ta?
Ti-o plãtesc cu patru mere
Si o lingurã de miere.
-Eu? ti-o vând, dar nu stiu cum?!
Atunci mosul, cum-necum,
Doar cã-l scuturã de chicã
Si îi ia un pumn de fricã.
Toti fac ochii mari deodatã
Îmbulziti în juru-i roatã
Si se-naltã pe picioare:
Cum aratã frica oare?
O fi neagrã ori verzuie?
Galbenã ca o gutuie?
Ca un vierme? Ca un cui?
Însã mosul, nimãnui
Nu aratã frica luatã,
Ci îsi vârã deîndatã
Pumnul strâns într-o desagã
Si la loc din nou o leagã.
Apoi din cealaltã scoate
Patru mere minunate,
Miere dintr-un gavanos
Si plãteste bucuros,
Cum tocmise la-nceput.
Iar acum, cã au vãzut,
Toti copii se îndeasã
Sã îi vândã marf-aleasã:
Fricã de scãldat, de foc,
De stat singur într-un loc,
Fricã de vreun soarec mic
Sau... chiar fricã de nimic.
Ba, Ionut al nu stiu cui,
Se temea de umbra lui!
Toti buluc, fac gurã mare,
Vrea s-aducã fiecare
Marfã multã si de pret
La ciudatul precupet:
Cã de nuci si mere rosii
Poftã au toti mâncãciosii!
Râd mãicutele-n pridvor,
De strãdaniile lor;
Râde mosul sub mustãti
Si împarte bunãtãti,
Pânã când a cumpãrat
Toate fricile din sat
-Mosule, ce faci cu ele ?
El se uitã la bocele
Si sãltându-le pe spate,
Le rãspunde: - Mã nepoate,
Frica la nimic nu-i bunã!
Când în traista mea s-adunã
Fricile din nouã sate,
Eu pornesc atunci cu toate
Si le-azvârl în marea largã,
De pe lume sã se steargã,
Iar sãmânta lor sã piarã!
...Seara usurel coboarã,
Aprinzând pe la feresti
Lãmpile pentru povesti....
..Si unchiasul a plecat.
Parcã n-a fost niciodat'!
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
De se-ntâmplã sã-ntâlnesti
Nu asa.. doar în povesti
Ci aievea, pe mosneag,
Tu întâmpinã-l cu drag
Si de vrei sã fi voinic,
Vinde-i frica pe nimic.
De-ti dã mosul patru mere,
Ospãteazã-te cu ele
Si de n-ai sã uiti cumva
Sã-l saluti din partea mea.

(versuri de Georgeta Moraru)

sâmbătă, 3 iulie 2010

(n-)Am vazut Argentina - Germania in liniste

Argentina - Germania a fost singurul meci pe care l-am vazut linistit, acasa. In minutul 3, era deja 1-0 pentru nemti, moment in care in camera a intrat Matei:
- E fotbal! Cine joaca?
- Germania cu Argentina.
- Oooo, Argentina...ce se aude?
- Da un vecin gauri cu bormasina. Cu cine tii?
- Cu Argentina.
- Ce bine, ii zic, si eu tin cu Argentina.
- ...dar nu poti tine cu aceeasi echipa cu care tin eu. Tu tii cu Germania!
- Bine, tin cu Germania (ii fac pe plac, dar inima mea bate pentru "11"-le lui Maradona)
Urmarim meciul in liniste, vreo 15 secunde.
Matei: - De ce nu joaca Anglia cu Romania? Eu vreau sa joace Anglia cu Romania!
- ... (am cinci raspunsuri pregatite, de cand "tricolorii" si-au bagat picioarele in campania de calificare)
Matei: - Ce se aude?
- A trecut o masina veche pe strada, il linistesc.
Matei: - Ar-gen-ti-na! Da gol Ar-gen-ti-na!
Klose ma impusca in cap, de la mica distanta, in minutul 68:
- Echipa ta a dat gol! Nu-mi place echipa ta! Nu-mi place Germania! Nu-mi place nici de tine, nu mai esti prietenul meu! (valul de acuze din partea micului blond de langa mine ma lasa perplex, "Matei, sunt eu, tati, ne cunoastem de la patinoar, de cand ti-am pus pentru prima oara patinele in picioare, si de la bazin, de cand am inotat amandoi, si pe Maradona l-am iertat instantaneu in '86, pentru hentul din meciul cu Anglia", imi spun in gand, dar pastrez aparentele).
- O sa dea si echipa ta gol, ii raspund (nu atat "mano", cat "Dios" imi vine in minte).
Germania mai marcheaza o data in minutul 74: Iar a dat gol echipa ta! Sunt urati!
Strang din dinti, ma salveaza Matei: Ce se aude?
- A trecut un scuter si l-a latrat cainele ala nebun din spatele blocului.
Klose pune punct in minutul 89.
Matei: Iar a dat gol Elvetia!
- Matei, joaca Germania,
Matei: - Ooof, bine, bine, Germania, dar ce se aude?
- Ce se aude? (nu mai sunt scutere pe strada, nici masini vechi, nici vecini care dau gauri cu bormasina)
- Bondarul asta mare, care vine din televizor!
(discutia care a urmat sta sub semnul rezultatului amar, "Se cheama vuvuzele", "Adica, zgomot?", "Da, asta inseamna")

duminică, 27 iunie 2010

O lectie de fotbal

Soferul ma intreaba:
- De ce stai in ploaie?
- N-am stare, ii raspund.
- La ora asta? (e trecut de miezul noptii)
- E din cauza meciurilor..
- Si ce-o sa faci? Ca ploua toata saptamana si o sa fie si meciuri.
- ...
- Daca n-ai stare, du-te si alearga.
- Prin ploaie?
- ...decat sa stai aici...
- Alerg ziua.
- Noaptea e mai bine sa alergi.
- De ce?
- E aerul mai curat
- E acelasi aer.
- Nu e. E mai curat seara...Cat s-a terminat?
- A castigat Germania...(ma intrerupe, stie de Germania). Acu, seara, i-au batut argentinienii pe mexicani. Primu gol l-a dat Tevez, din ofsaid.
- Ce daca l-a dat din ofsaid? Fotbalu se joaca pe goluri. Cat a fost scoru?
- 3-1. Conteaza ca l-a dat din ofsaid!
- De ce?
- Pentru ca se juca altfel. Altfel pleci de la 0-0. Ai o sansa.
- Asta-i fotbalu...
- Asa poti sa spui si ca "Asta-i viata" si sa-l lasi pe arbitru sa faca ce vrea cu viata ta.
- Nu e asa.
- De ce?
- Pentru ca in viata poate sa fie ca in fotbal, dar in fotbal nu poate sa fie ca in viata.
- ?
- Pai, in viata, poti sa te duci la tusier si sa-i spui: "Sefu, hai sa ne intelegem, da-l in sange pe central, ca el le stie pe ale lui, noi le stim pe ale noastre. Lasa si mata de la tine ca noi, mexicanii, suntem un popor generos...". La fotbal nu-i asa. Ca sta toata lumea cu camera pe tine.
- Si la golu englezilor?
- E altceva, da' tot asa e. Ca tu vorbesti cu tusieru, tusieru vorbeste mai departe cu centralu, se rezolva ei intre ei...

marți, 22 iunie 2010

Despre cum mi-a petrecut ziua intr-o incapere plina de usi, dar fara iesire

Dl M isi renoveaza casa: a pus parchet nou, a varuit, a vopsit in culori pastelate si si-a comandat usi noi, de culoarea ciresului, cu manere de culoarea bronzului, ca sa se asorteze cu...ansamblul.

Suna telefonul: "Dl M? Sunteti fericitul si proaspatul posesor a cinci usi de culoarea ciresului, cu manare de culoarea bronzului". Dl M se bucura retinut, dar se vede ca, in sinea lui, poate gazdui o galerie de fotbal: "Oleee, ole, ole, oleeeee, am uuusi, am uuusi!"

Tocmeste oameni sa ii aduca usile acasa si sa le monteze. Cand, o data tipla data jos, stupoare! Trei usi de culoarea ciresului, cu manare de culoarea bronzului, care se incadrau perfect in ansamblu, si doua de culoarea ciresului, cu manare argintii, ca doua intruse la o petrecere a burlacilor.

Dl M comenteaza descumpanit: Dar...dar astea doua nu se potrivesc cu ansamblul...
Oamenii tocmiti incearca sa dreaga situatia: Haideti, ca nu e mare lucru, le puneti si dumneavoastra la camerele alea din spate si le montati fata in fata, sa fie de efect.
Dl M: Nu pot sa le pun fata in fata la camerele din spate.
Oamenii tocmiti: Pai, de ce?
Pentru ca nu se potrivesc cu ansamblul, le raspunde calm dl.M., iar isonul i-l tine d-na M. "pai sigur ca nu se potrivesc".

Da telefon la firma, sa anunte neconcordanta din ansamblu, firma isi cere scuze si promite ca, in doua zile, intrusele vor fi inlocuite.
Trec doua zile tensionate, mai trece inca una, moment in care dl M se hotaraste sa rezolve singur problema si facem o descindere la firma respectiva.

Scena 1
(intr-un birou al unui depozit de mobila, parchet, usi etc)
Dl Florica (un batranel pe jumatate chel si cu ochelari grosi de vedere, vorbeste la telefon): 7 acacia dreapta si 5 de cires stanga, la rampa!
Dl M: Buna ziua, am vorbit acum trei zile cu dvs, sa-mi inlocuiti doua manere argintii cu doua manere de culoarea bronzului.
Dl Florica: Aha! Dar nu va pot ajuta acum. Urcati la d-na Viorica, e la etajul doi, tot pe partea asta.

Scena 2
(urcam, acelasi tip de birou)
D-na Viorica (putin mai relaxata decat dl Florica): Da, spuneti.
Dl M: Am venit sa-mi schimbati doua manere argintii cu doua manere de culoarea bronzului.
D-na Viorica: Ptiiiii, m-ati prins intr-un moment, n-am timp nici sa mor. (Sunt sigur ca ansamblul domnului M merita o prima victima). Moment in care d-na Viorica incepe sa recite aceeasi poezie pe care am auzit-o si la parter: 5 stejar albit stanga si 4 cires dreapta, la rampa! In tot acest timp, pe langa noi se tot foiau muncitori care tot ridicau usi si le tot carau la lift, intr-o frenezie demna de Sarbatoarea usilor, montata pe ritmuri de "West Side Story", cu d-na VIorica, prim-solista, recitand in mijlocul scenei: 4 de cires, 4 de acacia si 3 de stejar albit, la rampa!
Dl M: Pai, cu manerele cum ramane?
D-na Viorica: Mergeti jos la dl Florica, sa va dea un baiat.
Dl M: N-am nevoie de un baiat, am doi, amandoi sunt insurati, la casele lor, am nevoie de manere.
D-na Viorica: Ii spuneti sa va dea un baiat ca sa va caute manere...

Scena 3
(din nou in biroul de la parter)
Dl Florica: 3 de cedru si 10 de acacia, peste drum, la magazin, ca asteapta un client! Dumneavoastra?
Dl M: Cu manerele, d-na Viorica m-a trimis inapoi la dvs.
Dl Florica: Dom'ne, m-ati prins intr-un moment prost, azi n-am timp nici sa mor (imi spun: in ritmul asta, oamenii astia prind suta fara probleme)
Dl M: Deja m-ati amanat trei zile...
Dl FLorica (smulge un baietandru din forfota de caratori de usi): Mergeti cu Ciprian la subsol, vin si eu acum si vedem ce putem face. Marius! 7 de stejar albit, la rampa, repede!

Scena 4
(ajungem cu Ciprian la subsol)
Dl M: Acum ce facem?
Ciprian: Il asteptam pe dl Florica.
Dl M: Mai dureaza?
Ciprian da din umeri
...
Apare dl Florica: 5 de cedru stanga, 5 de stejar dreapta, la rampa! Dumneavoastra? (de parca nu ne-a vazut in viata lui...)
Dl M: Cu manerele..
Il intreb: Aveti un frate geaman?
Dl Florica: Nu, nu, sunt singur la parinti, imi raspunde si striga in gura mare: 4 mahon stanga, 4 stejar alba stanga si 3 cires dreapta, la rampa! Revine: Manerele...Ciprian, cauta in depozit manere si adu-le domnului.
Ciprian: Pai...nu avem manere in depozit...
Dl Florica (exasperat): Demonteaza de la unele si pune-le pe ale domnului!

Scena 5
(ajungem in depozit, o hala imensa, plina de stive de usi: de cedru, de cires, de stejar albit etc. Macar aici e liniste...)
Dl M: Acum ce facem?
Ciprian: De care va trebuie?
Dl M: De culoarea bronzului.
Ciprian: Pe dreapta, sau pe stanga?
Dl M: Pe dreapta.
Ciprian: Nu cred ca avem. Nu am mai vazut manere de bronz pentru usa pe dreapta de doua luni
Dl M: Pai, eu am primit saptamana asta, dar am primit doar trei si imi trebuie cinci
Ciprian: Ma mir...
Dl M: Ca-mi trebuie cinci?
Ciprian: Nu, ca ati primit saptamana asta. Haideti sa cautam. Dumneavoastra (arata inspre mine) o luati pe acolo, dumneavoastra (arata spre dl M) o luati pe acolo, iar eu caut aici.

A urmat o scena ca in filmele americane din anii '80, cand doi detectivi zelosi cauta acul in carul cu fan al camerei de dovezi, inchisi pe dinafara de politistul care si-a terminat programul si a taiat-o acasa sa-si bea berea si sa se uite la meciul de baseball. Din cand in cand, dintr-un colt al halei se auzea cu ecou: AM GASIT! Scuzeee, e pe stanga. Sau: AHA! Stati, e tot argintiu, scuzeee. Va puteti doar inchipui cele doua momente de "evrika" si usurarea ca o zi lunga a luat sfarsit.

In drum spre iesire, ne-am intalnit din nou cu dl Florica: 4 de mahon, 5 de stejar, la rampaaaa! Dumneavoastra?

marți, 15 iunie 2010

"Fetele astea...ne-au furat mingea!"

Campionatul Mondial...pretextul clasic si perfect pentru colegele mele sa faca topul celor mai sexy fotbalisti.

Ma asteptam la clasicul "Cristiano Ronaldo e cel mai dragut", sau la "Fotbalistii sunt urati, in afara de cei de culoare. Uite, Henry mi se pare dragut". Nuuuu, campionatul asta, research-ul a trebuit sa fie complet: au intrat fetele mele pe site-ul FIFA si au luat TOTI jucatorii la mana (asta inseamna peste 700 de profiluri).

"Asta are barbia prea proeminenta" (de parca ar conta, daca poate sa trimita o "racheta" cu mai mult de 100 de kilometri la ora si sa faca sa explodeze un stadion de 20.000 de locuri), "astuia parca i-a murit stilistul si de atunci poarta doliu" (ca si cum asta il opreste sa dribleze jumatate din adversari si sa o plaseze la vinclu, fara sa fie stanjenit de niciun zeu al sportului) sau "asta are figura de copil nedezvoltat" (de parca asta i-a oprit pe ziaristi sa-l porecleasca Babyface Killer, iar pe adversarii lui trecuti de prima tinerete sa-l atace cate doi, cate trei).

In fine, dupa prima selectie au cazut in dizgratie 600 de jucatori (care, de altfel, au muncit un sezon preliminar lung si istovitor, pentru a ajunge ACOLO, la turneul final din Africa de Sud). In cazul ultimilor 100, au inceput certurile: ochii albastri vs. ochii verzi, seamana cu Banderas/nu seamana cu Banderas, zambet frumos/zambet urat (ca si cum, daca ar hohoti ca o hiena, dar marcheaza de doua ori pe meci, clubul nu-i mai prelungeste contractul de zeci de milioane de euro...)

Dupa multe ore de dezbatere, au redus lista la zece, din care nu lipseste, inevitabil, Henry, dar cred ca ele nu au vazut meciul de baraj cu Irlanda, cand "cocosul galic" Thierry a facut un gest mai mult decat reprobabil, demn de puslamalele cu care am batut mingea in spatele blocului.

Mai conteaza ca Irlanda a avut o campanie fantastica de calificare? Nu, nu, daca Henry e dragut, merita automat sa mearga la Cupa Mondiala, dar asta nu au decis-o fetele, ci chiar FIFA, care nu l-a sanctionat in vreun fel pe francez, dupa meciul cu irlandezii. A contat oare in ratiunea federatiei "Chez Blatter" ca Franta aduce mai multi bani si fani decat curajoasa echipa a frunzei de trifoi? Cu siguranta, nu. FIFA e un for care tine la spiritul fotbalului si vrea sa-l tina in viata cu orice pret (yeah, right!).

Fetele astea (cu sediul social la Zurich)...ne-au furat mingea...sper sa nu ne-o dea inapoi pictata cu inimioare si fluturasi.

sâmbătă, 12 iunie 2010

sâmbătă, 5 iunie 2010

"Eu il iubesc pe caine, cainele ma iubeste pe mine"

Cand era mai mic, Matei s-a speriat foarte tare de un caine si, de atunci, a ramas precaut in preajma patrupedelor.

Imi povestea mai demult cineva ca avea un amic terifiat de caini, in asa hal incat a trebuit sa recurga la terapie. Primul sfat pe care terapeutul i l-a dat a fost: "Cand vezi un caine iti repeti in gand: Eu iubesc cainele, iar cainele ma iubeste pe mine".

Ca sa destind atmosfera ori de cate ori suntem in preajma unui catel, i-am sugerat lui Matei sa recite: Eu iubesc cainele, iar cainele ma iubeste pe mine.

Zis si facut. Intalnim primul caine, intr-una din lungile noastre plimbari, iar Matei ia pozitia declamativa si turuie: Eu il iubesc pe caine, cainele ma iubeste pe mine.

Cainele l-a ignorat pe Matei, iar Matei a gasit reteta pentru intalnirile lui canine.

Pana intr-o zi cand, ajunsi in parc, am dat peste un pui de labrador, dornic de joaca si iubitor de tanci. Puiul mai-mai sa sara in bratele lui Matei, care a luat pozitia de drepti si si-a inceput repertoriul dat de circumstante: "Eu il iubesc pe caine, cainele ma iubeste pe mine".

Labradorul, nimic, parca poezia lui Matei a fost o invitatie la joaca, sarea in jurul lui ca un apucat, dadea din coada, latra vesel, moment in care Matei a rupt-o la fuga pe aleile parcului, cu puiul de labrador pe urmele lui, zbierand (Matei, nu cainele) din toti rarunchii: "I-e-e-e-u-u-u il iubeeeesc pe caaaaineeeee, caaaaiiiineeeeleeeee maaaa iubesteeeee pe mineeeeeee".

Va trebui sa ii spun cunostintei mele sa isi avertizeze amicul: metoda terapeutului nu se aplica in cazul puilor de labrador.

vineri, 4 iunie 2010

Billa vs. Trabant 1-1

Dupa ce supermarketul a castigat prima repriza, batranul Trabant a egalat in repriza secunda. Astept prelungirile...

miercuri, 2 iunie 2010

Anul 63

marți, 1 iunie 2010

Matei are o identitate secreta

...trage de timp, vrea apa, vrea la baie, il scarpina prin locurile unde soarele nu ajunge, i-a venit o idee, "lasa, sa nu-ti mai vina idei la ora asta", "dar nu ma pot abtine. UITE! mi-a mai venit una..." si tot asa, doar-doar evita intalnirea cu Mos Ene si asociatii.

Noua identitate secreta a lui Matei este K9, robotul extraterestru si neinfricat de pe Disney Channel. La fel ca Bruce Wayne sau Tony Stark, Matei isi ia foarte in serios identitatea secreta si ramane fidel principiilor ei: dreptate, curaj, salvarea planetei si eradicarea fortelor raului (bine, nu cred ca manifestul lui contine termenii "eradicare" sau "planeta").

Deunazi, Matei refuza categoric sa-si manance legumele, in ciuda argumentelor de bun simt ca "legumele te fac sa cresti mare si sanatos", sau a celor de categorie grea, "unii copii nu au...". K9, astaaaa, Matei nu s-a lasat induplecat si a aruncat pe masa atuul suprem: "Cainii roboti nu mananca legume!"

Vine momentul de maxim suspans, al intalnirii cu patul, perna si pilota. Dar Matei e de neclintit. Si-a ascutit toate simturile: e seara si raufacatorii acum ies din ascunzisuri, cineva trebuie sa asigure integritatea inocentilor.

C. il ia cu frumosul si pastreaza cartea santajului sentimental in maneca. Matei stie ca nu are nicio sansa in fata lui C., dar apeleaza la tertipurile clasice: "mi-e sete, mi-e foame etc", traduse in "Nu ma culc si BASTA!"

Rabdarea lui C. ajunge la statia finala: "Matei, culca-te, nu fi nesimtit!"

Matei: "Spune asa: K9, culca-te, nu fi nesimtit!"

C. s-a conformat, iar Matei/K9 a trecut intr-un sfert de ora in lumea viselor frumoase, cu trenuri, hocheisti si toooone de masinute miniaturale.

Intrebarea mea este: unde gasesc mancare pentru cainii roboti, extraterestri si neinfricati? Si mai am una: cat mai dureaza serialul?

miercuri, 19 mai 2010

duminică, 16 mai 2010

luni, 10 mai 2010

joi, 6 mai 2010

Iepuras-Iepuras-Iepuras

D. m-a avertizat ca o sa-mi spuna un banc lung. Dar luuuung, lung de tot. - OK, spune.

Mergea Iepuras prin padure si se intalneste cu Iepuras-Iepuras. Ce faci Iepuras? Ma duc sa-mi cumpar Adidasi Torsion. Pot sa vin si eu? Vino. Mergeau Iepuras si Iepuras-Iepuras prin padure, cand se intalnesc cu Iepuras-Iepuras-Iepuras. Ce faceti, baieti? Mergem sa-si cumpere Iepuras adidasi. Pot sa merg si eu? Hai!

Mergeau Iepuras, Iepuras-Iepuras si Iepuras-Iepuras-Iepuras prin padure, cand se intalnesc cu Urias. Pot sa merg si eu? Hai!
Mergeau Iepuras, Iepuras-Iepuras, Iepuras-Iepuras-Iepuras si Urias, se intalnesc cu Urias-Urias. Il iau si pe el.
Mergeau Iepuras, Iepuras-Iepuras, Iepuras-Iepuras-Iepuras, Urias si Urias-Urias si dau peste Urias-Urias-Urias, care se alatura gastii.

Iepuras, Iepuras-Iepuras, Iepuras-Iepuras-Iepuras, Urias, Urias-Urias si Urias-Urias-Urias, hopa-hopa prin padure, se intalnesc cu Bursuc. Unde mergeti? Hai dupa adidasi!
Iepuras, Iepuras-Iepuras, Iepuras-Iepuras-Iepuras, Urias, Urias-Urias, Urias-Urias-Urias si Bursuc se intalnesc cu Bursuc-Bursuc. Hai cu noi, Bursuc-Bursuc!

Mergeau Iepuras, Iepuras-Iepuras, Iepuras-Iepuras-Iepuras, Urias, Urias-Urias, Urias-Urias-Urias, Bursuc si Bursuc-Bursuc prin padurea lor mereu verde si dau peste Bursuc-Bursuc-Bursuc. Il racoleaza si p'asta.

Mergeau Iepuras, Iepuras-Iepuras, Iepuras-Iepuras-Iepuras, Urias, Urias-Urias, Urias-Urias-Urias, Bursuc, Bursuc-Bursuc si Bursuc-Bursuc-Bursuc, se intalnesc cu Lup. Unde/adidasi/Hai!

Bineinteles Lup-Lup si Lup-Lup-Lup nu aveau ce face pe acasa si sar si ei in caruta sa vada ce adidasi isi ia Iepuras.

In fine, ajung la o prapastie. Sare Iepuras, cade in hau. Sare si Iepuras-Iepuras, jap! in prapastie, soarta impartasita si de Iepuras-Iepuras-Iepuras, de Bursuc, Bursuc-Bursuc, Bursuc-Bursuc-Bursuc, Lup, Lup-Lup, Lup-Lup-Lup, Urias si Urias-Urias.

Sare si Urias-Urias-Urias, ce sa vezi? Trece cu bine pe partea cealalta.

Acu vine poanta! De ce a reusit sa treaca Urias-Urias-Urias: Pentru ca avea adidasi Torsion :(

A doua zi, D. m-a anuntat ca a gresit bancul, ca in scena mai trebuiau sa intre Urs, Urs-Urs, Urs-Urs-Urs si Pitic, Pitic-Pitic si Pitic-Pitic-Pitic. Asa ca mi l-a mai spus o data!

sâmbătă, 24 aprilie 2010

marți, 20 aprilie 2010

Inceputul sfarsitului: 21 aprilie - 25 mai

Eyjafjallajokull cica e doar inceputul pentru cutremure, inundatii, nenorociri, "Sfarsitul lumii" & shit.

Normal, totul va culmina in 2012

Let's wait and see...

Sunt tare curios...

miercuri, 14 aprilie 2010

Sezi! Culcat! Mori intr-o pozitie regulamentara!

Aris era un superb exemplar de lup alsacian. Intotdeauna a fost considerat un frate pentru unicul fiu al familiei si, dupa plecarea "puiului" din cuib, Aris a ramas "copilul" in casa.

Ajuns la venerabila varsta de 12 ani, Aris si-a dat obstescul sfarsit, in urma unei afectiuni care nu este interesanta pentru evenimentele ce au urmat.

Ei, bine, Aris a decis sa moara in pozitia Nadiei Comaneci, cand gimnasta saluta nota de 10 (in fine, 1.00) de la Montreal: picioarele din spate - intinse muuuult in spate, iar picioarele din fata –intinse muuuult in fata.

Familia nu concepea ca Aris sa nu fie ingropat in curtea personala si nici nu i-a lasat inima sa…restranga patrupedul intr-o pozitie mai naturala, mai fireasca.

Asa ca rigor mortis-ul de 180 de grade geometrice a dat nastere unui mormant de 2 metri lungime, care este si acum loc de pelerinaj pentru cei care l-au iubit odata pe Aris.

marți, 6 aprilie 2010

Asta a auzit-o cineva de Inviere

Belzebut, asta o sa-ti placa si tie: in fata blocului, un pustan vorbea la telefon:"Ce faci, mah? Pai, hai, coboara dreq sa iei lumina..."

Cand o sa se termine toate mizeriile astea?

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Ziua jandarmeriei

Sa o serbam cum se cuvine

duminică, 28 martie 2010

Inca o data gluma cu Earth Hour


De data asta nu a mai jucat Romania. Cine stie, poate a treia oara o sa fie cu noroc...