Am insomniat si eu, ca tot europeanul insomniac, la Olimpiada de la Vancouver. Nu m-am uitat la zecile de probe cu schiurile, nici la patinaj artistic, ci la hochei si la bob (nu cel din Twin Peaks).
Cand esti semi-adormit (cam ca naratorul din Fight Club, sau ca Trevor Reznik din Masinistul), nu prea conteaza sonorul televizorului: ca oile numarate care sar gardul, boburile se deruleaza lin pe pista, cu viteze de 151 km la ora...STAI! 151 km?! Masina mea nu merge cu atat...Trebuie sa fie o greseala de grafica a broadcaster-ului oficial!
Ma lamureste comentatorul ca bobul Marii Britanii este construit in colaborare cu cercetatorii de la British Airways. Aha, acum se explica: aerodinamicitate, chestii...Din pacate, echipajul Marii Britanii s-a rasturnat. Adica, "si-a luat zborul", ceea ce este, in ultima instanta, un thumbs up pentru cei de la British Airways.
Urmeaza bobul americanilor, care, moaaama!, este proiectat cu ajutorul savantilor de la NASA (despre care stim ca fac parte din categoria "cercetatorilor americani" care le stiu pe toate). Dar si ei se claseaza abia pe 6, ceea ce te face sa te intrebi daca aselenizarea a fost pe bune.
La final, nemtii au luat aurul. Tot comentatorul ne spune ca in Germania exista o fabrica care se ocupa exclusiv de constructia boburilor. Un fel de Deutsche Bob Fabrik.
Poate ca si englezii si americanii ar fi avut succes, daca nu apelau la oameni care sunt specializati sa trimita masinarii in aer, nu sa le tina pe pamant, unde sa prinda 151 km/h.
