Hansel si Gretel nu-s doi copii pierduti in padure, nici infantii adoptivi ai fratilor Grimm. Nu-s personaje de postere educationale, sau modele de inteligenta infantila. Nu sunt IDEI, nu sunt PERSOANE. Nu-i poti lega de cineva pe care il stii. Cu ei nu poti sa cazi in capcana cotidianului, nu-s ca noi, ei NU EXISTA.
Hansel si Gretel sunt semne de carte - asta-i pentru cine foloseste maculatura, adeseori inutila, a marilor clasici. Din acest punct al discursului nu exista cale de intoarcere. N-ai cum s-o dai cotita, ca ai vrut sa spui altceva, ca ai fost inteles gresit de contemporani. Dar este un plus de moral in ceea ce ai vrut sa intreprinzi. Adica sa dai tare in valorile echivoce ale literaturii universale, sa darami temple si sa profanezi morminte de profeti.Esti pe drumul cel bun si cu sens unic in a-ti frange gatul.
Minunea anatomiei omenesti este ca poti da cu capul de cate ori vrei de pragul de sus - este educativ. Gatul, in schimb, ti-l frangi o singura data. Schimbi viata, schimbi masina, schimbi nevasta, stil de imbracat, mod de a-ti turti tigara intre aratator si degetul mare, inainte sa o aprinzi.
Schimbi felul de a conjuga verbele! De la "o sa" treci radical la "fac", sau te afunzi regretabil in "am facut".
Sincer, cu ce te poti lauda la timpul trecut?
Maine e o noua zi, prima din restul vietii. Iti dau realizarile un confort suficient incat sa te simti protejat si satisfacut ca un urs in hibernare, taind portii din vanatul demult digerat si depus pe tesuturile care iti asigura supravietuirea pana la primavara?
Si nu este vorba despre anotimpul renasterii pe care il viseaza milioane de chinezi, cu petale de cires poposind pe aleile parcurilor.
Raspunsul este categoric NU.
Nu te poti baza pe "atunci" si nu te poti baza pe "acum". Cu "atunci" am lamurit-o! E doar un label, nu are consistenta, nu mai exista si e, cu fiecare clipa care trece, anacronic. Iar "acum" e relativ ca un colt de cer care se umple cu nori. Nu-i poti impiedica sa-si schimbe forma in ursi de plus!
Ramane maine, incarcat la fel ca o baterie veche pe care o lasi pe calorifer, in speranta ca iti va schimba programul atunci cand te lasa balta acumulatorii de la telecomanda, familia, prietenii, colegii de birou, asistenta sociala, postasul nu-ti mai aduce corespondenta, tipul de la cablu nu mai raspunde, operatorul de telefonie este ocupat, iar presedintele tarii se ocupa de politica externa.
Maine arata bine ca un poster, asezat in locul gol de pe perete, suprasaturat de corespondente ale sub-culturilor contemporane.
Nu tigarile pe care le-am fumat pana acum o sa ma omoare. Scriu aceste randuri, ceea ce este dovada VIE ca nu mi-au cauzat decat preludiul unei morti iminente si statistic anuntate (in fine...) sau biologic demonstrate. Nicotina din punctul zero al vietii mele, adica maine - prima zi din restul vietii, imi va fi fatala.
Sunt absolut functional! Maine ma voi trezi, soarele va straluci, oamenii se vor bate pe locuri de parcare, iar facturile vor veni cu o precizie bugetar-chirurgicala.
Ploaia se formeaza in punctul zero de condensare, Soarele va deveni nova peste 50.000 de ani, Gloria Buzau nu va lua campionatul Romaniei, iar eu nu pot sa divortez ca sa ma insor cu o verisoara. Mai am: Revelionul vine intre 31 decembrie si 1 ianuarie, nu vor reveni la moda barbatii in colanti (aici ma hazardez, recunosc), Seinfeld nu o sa apara in Young and Restless, 1 Mai ramane sarbatoarea muncii.
Ce-ar fi daca Hansel si Gretel ar arunca firmiturile inaintea lor si nu le-ar lasa in urma, ca pe niste amintiri sacaitoare?
Atunci MAINE ar capata un sens mai sus de speranta! Ar fi mai mult decat asteptarile pe care le avem de la cei din jur!
Maine ar fi ca si cum ai vrea sa-ti cuceresti iubita inca o data, ca si cum ai face dragoste pentru prima oara, primul curcubeu, primul zambet al lui Matei!
Ar fi prima oara fara sa speri, doar sa te bucuri de ceea ce inseamna MAINE!
