Problema cu noi nu este saracia! Nu este o boala incurabila, cum este SIDA, nici o tara care se scalda intr-o mizerie propagandista, cum este Coreea de Nord, dar care are arma nucleara.

Problema fundamentala este ca nu ne punem intrebari!

Vor exista voci care vor spune ca viata este prea scurta sa-ti pui intrebari. Ca merita sa beneficiezi de cornul abundentei, lasat la intamplare de un zeu aparent neglijent.

Vor exista voci care te indeamna sa fii ingnorant, sa consumi muzica si drogurile unei generatii si sa te consumi in propriile instincte.

Cu ce am fi, astfel, mai diferiti decat gandacii care traverseaza podeaua bucatariei in cautarea unei bucati de branza scapate fara voie, intr-un gest instinctiv de a duce mancarea la gura.

Nu este asta o sfidare la adresa sutelor de mii de ani de evolutie?

Daca maimuta se hotara sa nu coboare din copac, in schimb sa stea la umbra corolamentului, in desfatul fructelor?

Daca omul timpuriu nu-si punea problema focului, a arcului sau a rotii?

Daca se lasa in voia accidentelor culinare, sau a accidentalelor delicii culinare?

Maimuta care a hotarat sa coboare din copac, care s-a ridicat in doua picioare pentru ca vedea mai bine, a lasat in urma popoare intregi, care bantuie in secolul nostru prin hiper-market-uri, care isi consuma semenii intr-o indolenta vecina cu "aceasta specie merita sa moara".

Celebrii si impersonal reflexivii "Oameni de Stiinta" au descoperit pe coastele Australiei o noua specie de meduze, infime ca marime, dar cu un venin suficient de puternic incat sa omoare un om intr-o clipita. Meduza ar putea omora pesti mari, dar, din cauza dimensiunilor, nu ar putea sa ii digere. Asa ca "Oamenii de Stiinta" au decis ca meduza este nejustificat de veninoasa pentru ceea ce reprezinta in propriul habitat.
Oare noua specie este o sedila strecurata de ecosistem, semn care schimba - semiotic vorbind - sensul unui cuvant? Este oare un avertisment ca pamantul exploatat, din care am tras fluvii de petrol, incepe sa raspunda abuzului la care este supus de oamenii care nu isi pun intrebari de genul "cat dau inapoi, in raport cu ce primesc?".

Nu cred in mesajele pseudo-ecologice care te indeamna sa inchizi apa la robinet cat timp te speli pe dinti. Consumatorii industriali inghit apa cat milioane de chiuvete pornite deodata.

Adevarata problema nu este ca oamenii nu inchid apa la dus, cat timp se sapunesc, ci ca nu isi pun intrebari.

Textul este plin de semne de interogare si, pana acum, va dati seama ca sunt un om care isi pune intrebari.

Cum ar fi fost lumea fara Newton, un alt "Pica para", lovit in cap de un fruct?

Sau fara Einstein, un corigent la fizica, cuprins brusc de elucubratiile lucrurilor relative?
Care este sansa mea? Sa gasesc raspunsurile in viata aceasta!

Probabil v-ati dat seama cat difera intrebarile mele, celor de la "Roata norocului”! Ati prins ironia?...