M-a intrebat cineva, cu atata seriozitate incat am dat, mental, un pas in spate (bine, cred ca in realitate m-am dat si fizic un pas in spate): "Stii care este secretul vietii la 30 de ani?"
"Iubirea cucereste tot?", am banguit eu, strivit de forta intrebarii. "Nu, asta este secretul la 18 ani!", a venit riposta care a dus in derizoriu a doua mea varianta, cea cu "Viata trebuie traita", si ea vecina cu etapele adolescentine. "Secretul este atitudinea!".
Oh, da! Zece puncte pentru Gryffindor! Trebuie sa-mi scot palaria in fata raspunsului subtil, in acelasi timp brutal. Sinuos, in acelasi timp direct si la tinta.
Mi-a trebuit ceva sa imi revin dupa lovitura pe care nici nu am vazut-o venind, dar, in timp ce ceata knock out-ului se risipea, am inceput sa vad, exact ca agent Kujan in fata tablei din care Verbal ii insailase toata povestea despre Keyser Soze, in "Suspecti de serviciu", toate raspunsurile la intrebarea "Stii care este secretul vietii la 30 de ani?", pe care eu nu le bagasem de seama pana atunci.
Si mi-au trecut prin fata. "Secretul este...sa fii casatorita si sa ai un copil", "...sa ai o slujba bine platita si sa-ti vezi de hobby-urile tale", sau "...sa ai o slujba bine platita si sa paaaaaaaaarrrrtyyyyyyyy!". "...sa ajungi la acel spiritual enlightenment pe care il au calugarii budisti". "...sa stii trucul cu cercurile" (prietenii - dar, mai ales, unele dintre prietenele lor - stiu de ce). "...sa iti dai seama ca totul este vanitate" (chestiile astea absolute m-au dat pe spate intotdeauna...de ras). "...sa traieste repede, sa mori tanar si sa lasi in urma un cadavru frumos", "...sa iti dai seama, in fiecare dimineata, ca asta este prima zi din restul vietii tale". "...sa nu te omori cu munca", "...sa faci totul cu pasiune", "...sa crezi in tine", "...sa-ti dai seama ca poti sa mori si maine", "...sa nu lasi pe maine ce poti face azi". "Capul plecat, sabia nu-l taie", "Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi". "...sa...", "...sa...", "...sa..."!!!
joi, 9 septembrie 2010
duminică, 5 septembrie 2010
The easy way
L-am invatat pe fiul meu nu atat despre sport, cat despre sportivitate. Nu atat despre cum sa sutezi in minge, sa lovesti pucul cu crosa, sau sa tai mingea cu racheta, cat despre a intinde mana adversarulul cazut la pamant, a recunoaste ca adversarul a fost mai bun - cand invinge pe merit, sau a felicita echipa adversa pentru efort - cand este invinsa.
La 5 ani ai lui, Matei a invins nenumarate echipe de hochei pe calculator (dar si pe gheata din AFI, desi inima noastra a ramas pe patinoarul mic din Liberty Center) , pana cand a dat de versiunea de NHL in care pierdea constant.
- Esti condus cu 5-0...
Matei: - EU am dat golurile!
- Pai...au 5 goluri in fata...
Matei: - Da, EU le-am dat.
- Cum asa?
Matei: - Le-am dat la poarta mea, pentru ca este mai usor decat in poarta lor...
Sunt sigur ca am gresit undeva. Sau sa dau vina pe televizor?
La 5 ani ai lui, Matei a invins nenumarate echipe de hochei pe calculator (dar si pe gheata din AFI, desi inima noastra a ramas pe patinoarul mic din Liberty Center) , pana cand a dat de versiunea de NHL in care pierdea constant.
- Esti condus cu 5-0...
Matei: - EU am dat golurile!
- Pai...au 5 goluri in fata...
Matei: - Da, EU le-am dat.
- Cum asa?
Matei: - Le-am dat la poarta mea, pentru ca este mai usor decat in poarta lor...
Sunt sigur ca am gresit undeva. Sau sa dau vina pe televizor?
marți, 31 august 2010
Nu cred in horoscop!…si nici in zodii!
Din start va spun: sunt rac. Cancer, in acceptia zodiacului european. Si tot din start va spun ca nu cred in zodii si horoscop, din doua motive: unul - pur teoretic, celalalt - pur practic. Teoretic, pentru ca am o teorie, conform careia zodiile sunt cele mai puternice label-uri si cele mai "precise" metode de etichetare. Adica, iei acelasi zodiac european (care spune ca sunt rac) si citesti: berbecii sunt impulsivi, gemenii - nestatornici, racii - prea statornici, fecioarele - incapabile de sentimente, sagetatorii - lunetisti de profesie, scorpionii - compatibilii ideali ai racilor. Pentru ca traim in secolul vitezei si al relatiilor de unica folosinta (un fel de fast food emotional), label-urile zodiacului european (ma refer strict la spatiul geo-social pe care il parazitez cu succes) sunt cel mai scurt drum intre "A" - am cunoscut pe cineva - si "B" - stiu cu cine am de-a face.
In sprijinul teoriei mele vine si faptul ca rubrica "Horoscop" s-a stabilit cu puteri depline intre foile ziarelor si paginile publicatiilor online, fiind jucator la aceeasi masa cu politica, sportul, cultura sau economia. Mai sunt voci care sustin, de la semi-inaltimea unui scepticism prost camuflat, ca “citesc rubrica, dar nu cred niciodata in ceea ce e scris acolo”. Daaa, sigur!, ca si cum as merge la restaurant sa comand un fel de mancare pe care doar il tin pe masa, fara sa ma ating de el, privindu-l din cand in cand, in timp ce imi savurez optiunile obisnuite din meniu. Un mare “HA-HA!” Horoscopul a devenit la fel de important ca impozitele, chiar mai important, pentru ca, atunci cand astrologul iti prescrie: “nu faceti cheltuieli astazi, se vor rasfrange asupra voastra in urmatoarele luni”, unii cu siguranta nu vor trece pe la ghiseu.
Al doilea motiv pentru care nu cred in horoscop tine de o experienta personala, revelatie e prea mult si prea religios spus, iar naivitate…nu-ti prea vine sa recunosti cu voce tare ca ai cazut prada vreunei escrocherii, vreunui sarlatan, sau, pur si simplu, ca ai fost un prost.
Am terminat gimnaziul imediat dupa caderea comunismului, cand oamenii, descatusati de ateismul fortat, au navalit cu capul inainte spre cele mai exotice experiente ezoterice. Eu insumi am cazut prada, printre altele, chiar satanismului intelectual al lui Baudelaire (crima de care familia nu m-a absolvit nici in ziua de azi). Horoscopul - cum iti este azi, este o saptamana favorabila, intervalul este/nu este propice speculatiilor financiare/sentimentale - a fost una dintre metehnele mele cotidiene.
Intr-una din zile, profetul astrolog, care imi insotea diminetile, anunta mari tulburari in plan profesional, cu consecinte pana in vara, cand astrele, pare-se, deveneau ingaduitoare cu soarta mea de elev in clasa a saptea. Cum primele tigari fumate, primele sticle golite si primele colege explorate erau la fel de importante ca limba romana, matematica sau geografia, perspectiva de a pasa o vara plina de dezmat pentru o corigenta neavenita nu era deloc imbucuratoare. Mi-am anuntat parintii ca o paralizanta criza de stomac punea o stavila de netrecut intre mine, ca individ si viitor cetatean responsabil, si scopul scolastic pentru care ma trezisem in acea dimineata. Pusi in fata strambaturilor mele cabotine si tanguielilor de mare artist ad-hoc, cei doi tutori legali au decis sa raman acasa, in ciuda protestelor fratelui meu, pe care norocul nu il premiase cu o pantecaraie, fie ea si inventata.
In acea zi am ramas acasa si am salvat aparentele citind in pat, band ceaiuri si imbuibandu-ma cu paine prajita, multumind horoscopistului de serviciu ca mi-a salvat viitorul. Vara aceea a fost una dintre cele mai frumoase din viata, traita la maxim in perspectiva bacalaureatului care m-a inchis multe ore la masa de studiu.
Intamplarea a facut ca, dupa multi ani, printr-o extraordinara coincidenta, sa stau fata in fata cu astrologul care mi-a salvat vara. Chiar i-am povestit despre cum a intervenit decisiv in favoarea destinului meu si despre cum mi-a facut rost, cu pretul unei zile de chiul, de trei luni fantastice, de care imi amintesc si acum, cand ma intalnesc cu prieteni vechi, la cate o sedinta de terapie lichida.
Astrologul, de fapt era o astroloaga, mi-a ascultat pledoaria cu un zambet melancolic in coltul gurii, apoi mi-a spus parinteste, aproape condescendent, mangaindu-ma pe favoriti: “Puiule…alea le puneam din burta, cum imi venea in ziua aia, ca am avut un sef rac si, cand ma enerva, ii tranteam cate o zi fatala profesional in horoscop”.
Ohoooo! Acum ma simt un norocos, putea femeia sa-i prezica omului ciuma bubonica, lepra, sifilis, sau alte razbunari patologice! In fine, de atunci, nu am mai crezut in horoscop!…si nici in zodii!
In sprijinul teoriei mele vine si faptul ca rubrica "Horoscop" s-a stabilit cu puteri depline intre foile ziarelor si paginile publicatiilor online, fiind jucator la aceeasi masa cu politica, sportul, cultura sau economia. Mai sunt voci care sustin, de la semi-inaltimea unui scepticism prost camuflat, ca “citesc rubrica, dar nu cred niciodata in ceea ce e scris acolo”. Daaa, sigur!, ca si cum as merge la restaurant sa comand un fel de mancare pe care doar il tin pe masa, fara sa ma ating de el, privindu-l din cand in cand, in timp ce imi savurez optiunile obisnuite din meniu. Un mare “HA-HA!” Horoscopul a devenit la fel de important ca impozitele, chiar mai important, pentru ca, atunci cand astrologul iti prescrie: “nu faceti cheltuieli astazi, se vor rasfrange asupra voastra in urmatoarele luni”, unii cu siguranta nu vor trece pe la ghiseu.
Al doilea motiv pentru care nu cred in horoscop tine de o experienta personala, revelatie e prea mult si prea religios spus, iar naivitate…nu-ti prea vine sa recunosti cu voce tare ca ai cazut prada vreunei escrocherii, vreunui sarlatan, sau, pur si simplu, ca ai fost un prost.
Am terminat gimnaziul imediat dupa caderea comunismului, cand oamenii, descatusati de ateismul fortat, au navalit cu capul inainte spre cele mai exotice experiente ezoterice. Eu insumi am cazut prada, printre altele, chiar satanismului intelectual al lui Baudelaire (crima de care familia nu m-a absolvit nici in ziua de azi). Horoscopul - cum iti este azi, este o saptamana favorabila, intervalul este/nu este propice speculatiilor financiare/sentimentale - a fost una dintre metehnele mele cotidiene.
Intr-una din zile, profetul astrolog, care imi insotea diminetile, anunta mari tulburari in plan profesional, cu consecinte pana in vara, cand astrele, pare-se, deveneau ingaduitoare cu soarta mea de elev in clasa a saptea. Cum primele tigari fumate, primele sticle golite si primele colege explorate erau la fel de importante ca limba romana, matematica sau geografia, perspectiva de a pasa o vara plina de dezmat pentru o corigenta neavenita nu era deloc imbucuratoare. Mi-am anuntat parintii ca o paralizanta criza de stomac punea o stavila de netrecut intre mine, ca individ si viitor cetatean responsabil, si scopul scolastic pentru care ma trezisem in acea dimineata. Pusi in fata strambaturilor mele cabotine si tanguielilor de mare artist ad-hoc, cei doi tutori legali au decis sa raman acasa, in ciuda protestelor fratelui meu, pe care norocul nu il premiase cu o pantecaraie, fie ea si inventata.
In acea zi am ramas acasa si am salvat aparentele citind in pat, band ceaiuri si imbuibandu-ma cu paine prajita, multumind horoscopistului de serviciu ca mi-a salvat viitorul. Vara aceea a fost una dintre cele mai frumoase din viata, traita la maxim in perspectiva bacalaureatului care m-a inchis multe ore la masa de studiu.
Intamplarea a facut ca, dupa multi ani, printr-o extraordinara coincidenta, sa stau fata in fata cu astrologul care mi-a salvat vara. Chiar i-am povestit despre cum a intervenit decisiv in favoarea destinului meu si despre cum mi-a facut rost, cu pretul unei zile de chiul, de trei luni fantastice, de care imi amintesc si acum, cand ma intalnesc cu prieteni vechi, la cate o sedinta de terapie lichida.
Astrologul, de fapt era o astroloaga, mi-a ascultat pledoaria cu un zambet melancolic in coltul gurii, apoi mi-a spus parinteste, aproape condescendent, mangaindu-ma pe favoriti: “Puiule…alea le puneam din burta, cum imi venea in ziua aia, ca am avut un sef rac si, cand ma enerva, ii tranteam cate o zi fatala profesional in horoscop”.
Ohoooo! Acum ma simt un norocos, putea femeia sa-i prezica omului ciuma bubonica, lepra, sifilis, sau alte razbunari patologice! In fine, de atunci, nu am mai crezut in horoscop!…si nici in zodii!
duminică, 29 august 2010
miercuri, 25 august 2010
duminică, 15 august 2010
miercuri, 11 august 2010
Invidii
Anuntul spune: "Aparatul nu functioneaza pana la data de 01.09.2010". Sunt sigur ca dupa aia mai prinde un sejur in Grecia. La anu', vreau concediu de aparat! Lucky bastard!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)