L-am invatat pe fiul meu nu atat despre sport, cat despre sportivitate. Nu atat despre cum sa sutezi in minge, sa lovesti pucul cu crosa, sau sa tai mingea cu racheta, cat despre a intinde mana adversarulul cazut la pamant, a recunoaste ca adversarul a fost mai bun - cand invinge pe merit, sau a felicita echipa adversa pentru efort - cand este invinsa.
La 5 ani ai lui, Matei a invins nenumarate echipe de hochei pe calculator (dar si pe gheata din AFI, desi inima noastra a ramas pe patinoarul mic din Liberty Center) , pana cand a dat de versiunea de NHL in care pierdea constant.
- Esti condus cu 5-0...
Matei: - EU am dat golurile!
- Pai...au 5 goluri in fata...
Matei: - Da, EU le-am dat.
- Cum asa?
Matei: - Le-am dat la poarta mea, pentru ca este mai usor decat in poarta lor...
Sunt sigur ca am gresit undeva. Sau sa dau vina pe televizor?
