...de lucruri frivole. De senzatii pe care le pot lega in cotidian. De cuvinte si expresii bufonice, "bascalie" sau "am facut-o lata".
De lucruri mici, cotidiene si am senzatia ca oamenii care se folosesc de cartile astea triseaza, sau joaca sub valoarea unei maini inspirate la canasta.
Nu-mi plac tradarile de ocazie, pentru ca isi pierde sensul apartenenta la o idee.
Nu cred in fericirile mici, pentru ca sunt jumatati de masura, asa cum vezi premiera prin spartura gardului si nu in primele randuri. E o diferenta de efort, desi se vor gasi voci care vor spune ca diferenta este de noroc, conjunctura astrala sau de gasit trifoi cu patru foi in gazonul refugiilor de tramvai.
Dar nu exista o diferenta apriorica intre "daca vrei, poti" si scuzele astrale pe care le numim generic ghinion (dar care sunt, in esenta, justificarea pentru firea comoda si indolenta a omului care a inventat telecomanda, ca sa nu mai fie nevoit sa se ridice din pat pentru a schimba canalul)?.
Acum am deschis drumul periculos al scuzelor anatomice, adica al lenii lui "pica para" drept o anemie agravanta, sau cel al automutilarii, ca un sindrom ascuns al nevoii de a-ti pedepsi mana care a facut ceva rau, dar pe care nu-l vei recunoaste niciodata.
Cum frica de singuratate este doar o circulatie periferica precara, mereu in cautarea unui corp cald, care o poate compensa.
Cum nevoia de a sta in aceeasi camera cu persoana iubita poate masca sindromul agorafob pe care ti-l dau multimile de necunoscuti cu care imparti spatiul din metrou.
Sau cum nevoia de singuratate este doar o alergie la acarienii pe care ii impartim zilnic.
Viata este suma tuturor clauzelor si a circumstantelor atenuante pe care le impartim generos. Nu este adunarea, pe foaia matematica, a celor 21.900 de zile statistice (atat traim! spun oamenii de stiinta).
Ma feresc de lucruri frivole, pentru ca imi dau disconfortul unui om prost pe care trebuie sa il tratez cu diplomatie (in tot circul convetiilor sociale, imposibil sa nu intalnesti asa ceva, fie si in metroul agorafob).
Frica de frivolitate nu exista in cataloagele patologiei, desi am gasit "plutofobie" (frica de bogatie), sau ciclofobia (frica de biciclete).
Ma feresc de lucruri frivole ca de sezonul gripei, sau cum te simti intimidat de acordul de pace intre doua tari care au arma nucleara.
Sentimentul de intimidare il poti reduce inchipuindu-ti oamenii stand pe scaunui wc-ului. Totusi, nu mi-l pot inchipui pe Flaubert in cabinele ecologice!
Hai, la un exercitiu extrem de imaginatie, il vad pe Gustave in paralelipipedele verzi din Parcul Izvor, dar ma feresc sa merg mai departe...
