luni, 9 martie 2009

Copiii de azi - niste "obositi"

Gazeta Sporturilor se lamenta, prin vocea profesorilor Marin Vasile si Aurel Feraru, ca nu mai dau copiii pe la orele de sport, ca au crescut baremurile si ca, in genere, sportul de masa este pe moarte.

Nu voi contesta cifrele GSP-ului, dar motive gasesc.

Este adevarat, copiii aduc tot felul de scutiri de la parinti, ca sa nu participe la orele de sport.

Totusi, cand auzi despre porti de fotbal care strivesc copii si despre profesori care isi descarca nervii in falcile elevilor, nu poti sa nu-ti pui intrebari.

De la scoala generala - la liceu, am avut 5 profesori de sport si, in tot atatea cazuri, am asistat la scene cu colegi inghesuiti in spaliere sub rafalele de dosuri de palma, de parca erau blocati in coltul ringului de box. Am avut colege fortate "sa faca flotarile corect", cu blandete si tact de sergent in US Army.

In generala aveam un coleg bolnav de inima (ceva congenital). Il obliga profesorul sa mai alerge "inca un tur de scoala, ca se poate".

Fostii mei colegi au copii acum si poate, cand scriu o scutire, isi aduc aminte de "profesorul de sport" si se gandesc ca pustii lor pot face miscare si in cadrul unui club, unde au libertatea de a-si alege specialitatea.

Iar baremurile sunt mai blande acum, pentru ca scolile nu mai trebuie sa scoata pe banda oameni multi-lateral dezvoltati.

Sportul de masa este pe moarte, adevarat, dar performanta se naste din proprie vointa, iar fotbalul jucat la ora de sport nu se va compara niciodata cu miuta din spatele blocului.

Tin minte ca la ora de sport jucam fotbal cu un sictir supravegheat, dar golul era mai spectaculos cand mingea intra in poarta facuta din doua gramezi de ghiozdane, dupa ore. Iar in pantalonii de stofa si in camasa cadrilata se juca mai bine decat in trening.

Cifrele lor spun ca "performantele copiilor au scazut" si ca "sunt tot mai slabi". Ca au telefoane mobile si ca nu le mai pasa.

Dar daca ei sunt doar obositi? Satui sa li se spuna ce sa faca, nu in sensul ca "trebuie sa arunci hartia la cos" (lucru firesc si civic), ci in sensul de "daca nu esti bun la ora mea de sport, ce o sa te faci in viata, daca nici 10 ture de scoala nu esti in stare sa alergi?"...