E liniste si, nefiind in Capitala, am impresia ca seara se lasa mai repede. Sau, poate este doar efectul ploii, al vinului fiert, amestecate cu fluxul de stiri care se scurge laptos si plangacios din televizorul dat in surdina.
De fapt sunt fals, scriu randurile astea din amintiri, descriu lucruri care s-au petrecut si incerc sa le regasesc ritmul in fata calculatorului.
Dar, la momentul pe care incerc sa-l resuscitez, seara se lasa mai repede, iar flash-urile care scapara intunericul din camera alaturata imi spun ca Matei a scapat la aparatul de fotografiat si surprinde o realitate acoperita pe jumatate de degetele.
E liniste acum...
