duminică, 10 mai 2009

Momente când nu îmi pun întrebări

Când mi se derulează în faţa retinei jucăriile lui Matei, atât de atent alese, încât par raftul unui magazin vintage, cu locomotive bicolore şi căluţi de lemn, maşini de epocă şi avioane cu elice, ursuleţi de plus FDR-style...

Am mers cu Matei la "Mac"
şi, după ce a savurat cartofii prăjiţi şi "hamburgerul cu peştic", a ţinut să-i spună "Sărr'mana pentu massă" femeii de la tejghea. Ea era prea ocupată şi Matei nu a înţeles gluma noastră cu "Nu spunem 'săru'mâna pentru masă' la restaurantele corporate". I-a spus, în schimb, unui puşti care curăţa mesele şi care se certa cu o familie care ieşise să vadă artificiile din parc. Ei îşi lăsaseră sandvişurile mâncate pe jumătate, căzând pradă minunilor chinezeşti care împodobeau cerul. Din exces de zel, sau din oboseală, băiatul i-a privat de jumătăţile de "Cheese", "Big Mac" şi alte chestii.

Matei nu a
înţeles nici expresia tatălui înfuriat "Chiar aşa! Să îmi furaţi mâncarea de pe masă!" şi a marşat cu un inocent "V-au furat mâncarea. Şi nouă, nu?". Matei are patru ani. I-a spus "Sărr'mâna pentu massă" şi doamnei de la KFC.

C.
îi strecura lui Matei câte o foiţă de salată verde, în timp ce el protesta că nu vrea legume şi că nu o să mănânce legume "toată viaţa!".

Era 11 noaptea
şi maşina poliţiei care trecea pe lângă noi cu girofarele pornite, doar în zgomotul reţinut al motorului, părea un efect stroboscopic din filmele americane cu decor de cartier rău-famat.

Acas
ă, Matei a ţinut să mai sară în pat "încă o dată, te roooog", cât timp C. se demachia şi mi s-a părut mult mai cochetă det atunci când îşi dădea cu rimel, gloss şi se parfuma înainte să iasă afară cu noi.

Singura
întrebare din post este a lui Matei, pentru că am fost prea preocupat să mă bucur de toate momentele.

Nici chiar vorba cu "
În mai, te îndrăgosteşti, sau mori" nu m-a tulburat îndeajuns cât să scoată de la mine un semn de întrebare. Pentru mine, în seara aceea, în care nu mi-am pus întrebări, răspunsul a fost fără echivoc.