Pe dos

Hai sa incep soft: Ei sunt genul de cuplu care de imbraca la fel - ce zic eu...- IDENTIC. El trening adidas, ea trening adidas. El pantofi sport puma, ea pantofi sport puma. Pana si cainii ii au la fel: doua pociatnii chinezesti, d'alea cu par mult si picioare scurte. Le-au gasit si nume: Pongo si Perdita! Parca in ciuda perechii de dalmatieini superbi care au adus in curtea lui Walt Disney 101 de pui.

Am o amica, inzestrata cu un bust generos pe care il asezoneaza, indiferent de anotimp, cu decolteuri mai adanci decat Valea Jiului. De fiecare data cand ne intalnim pe hol, mi se plange ca barbatii nu o privesc niciodata in ochi atunci cand vorbeste cu ei. N-am prins sfarsitul lamentarii, deja ma pierdusem in cupele ce frizeaza a patra litera a alfabetului.

Prietena unui amic se plange in particular tuturor despre cat de nefericita este ea in relatia cu el. Intamplator, dar absolut intamplator, el este posesor de parinte proprietar de hoteluri, in Bucuresti si in provincie. Ea - fata simpla si frumoasa din nordul tarii. Cu toate astea, ea nu inceteaza sa-si arate afectiunea la fiecare reuniune de familie si sa faca apologia traiului cu odrasla hotelierului.

Azi in super-market. In fata mea, la casa, o clienta de pleznea textila pe ea, si nu ma refer aici ca avea haine stramte. I se plangea vanzatoarei ca vin caldurile si ca nu stie pe unde sa se mai ascunda. Isi luase o batai cola la 2 litri si o punga mare de "ciocolăţi"...

Cunosc pe cineva (cunostinta este, din pacate, prea putin spus, iar amic, sau prieten, prea mult), genul de complotist care tine neaparat sa-si bage coada. N-a avut o relatie in viata lui, in afara de mama proprie si personala cu care traia intr-un apartament de doua camere in Drumul Taberei. Omu' are in portofoliu trei cupluri despartite si inca fro doua-trei vieti distruse asaaa...de fun. O canalie! In fine, canaliei i-a murit mama de curand (asta e, odihneasca-se in pace!). Prima oara cand ne-am intalnit, dupa nefericitul eveniment, replica lui a fost: "Noi, prietenii, ar trebui sa fim uniti in astfel de situatii".

Hmm, nu'sh ce sa zic, dar poate ar trebui ca unele persoane sa fie decazute din drepturile omului, pe bune!

Momente când nu îmi pun întrebări

Când mi se derulează în faţa retinei jucăriile lui Matei, atât de atent alese, încât par raftul unui magazin vintage, cu locomotive bicolore şi căluţi de lemn, maşini de epocă şi avioane cu elice, ursuleţi de plus FDR-style...

Am mers cu Matei la "Mac" şi, după ce a savurat cartofii prăjiţi şi "hamburgerul cu peştic", a ţinut să-i spună "Sărr'mana pentu massă" femeii de la tejghea. Ea era prea ocupată şi Matei nu a înţeles gluma noastră cu "Nu spunem 'săru'mâna pentru masă' la restaurantele corporate". I-a spus, în schimb, unui puşti care curăţa mesele şi care se certa cu o familie care ieşise să vadă artificiile din parc. Ei îşi lăsaseră sandvişurile mâncate pe jumătate, căzând pradă minunilor chinezeşti care împodobeau cerul. Din exces de zel, sau din oboseală, băiatul i-a privat de jumătăţile de "Cheese", "Big Mac" şi alte chestii.

Matei nu a înţeles nici expresia tatălui înfuriat "Chiar aşa! Să îmi furaţi mâncarea de pe masă!" şi a marşat cu un inocent "V-au furat mâncarea. Şi nouă, nu?". Matei are patru ani. I-a spus "Sărr'mâna pentu massă" şi doamnei de la KFC.

C. îi strecura lui Matei câte o foiţă de salată verde, în timp ce el protesta că nu vrea legume şi că nu o să mănânce legume "toată viaţa!".

Era 11 noaptea şi maşina poliţiei care trecea pe lângă noi cu girofarele pornite, doar în zgomotul reţinut al motorului, părea un efect stroboscopic din filmele americane cu decor de cartier rău-famat.

Acasă, Matei a ţinut să mai sară în pat "încă o dată, te roooog", cât timp C. se demachia şi mi s-a părut mult mai cochetă decât atunci când îşi dădea cu rimel, gloss şi se parfuma înainte să iasă afară cu noi.

Singura întrebare din post este a lui Matei, pentru că am fost prea preocupat să mă bucur de toate momentele.

Nici chiar vorba cu "În mai, te îndrăgosteşti, sau mori" nu m-a tulburat îndeajuns cât să scoată de la mine un semn de întrebare. Pentru mine, în seara aceea, în care nu mi-am pus întrebări, răspunsul a fost fără echivoc.

The Day After Tomorrow

Hai, frate, ca de la ultimul post, cel cu sfarsitul lumii and stuff, daca nu m-am molipsit de gripa porcina (by the way, R., sper ca esti bine), m-a lovit paranoia profunda. Dar stii cum? D'aia grea, de am bagat surf pe net ca un australian.
Dintr-una-n alta, m-am apucat sa mai vad o data "The Day After Tomorrow", ca era in ton si imi faceam o imagine (si io, masochist).
Sinopsis: savantul trage semnalul de alarma ca IC Frimu la Grivita, lumea nu il asculta, vicepresedintele Americii face nasoale pe politic, vine valu' de inghet si americanii emigreaza in Mexic, vine sfarsitul filmului si "vicele" (care a preluat prerogativele presedintelui - pierdut in furtuna) se pune pe un discurs d'ala de hollywood cu "ia, uite, daca nu ne bagam pula in resursele pamantului si am ars lemn ca dracii, in ce cacat am ajuns". Si ce face, mah, manca-ci-as?!? Trimite batai elicopterele, mancatoare de hectolitrii de combustibil, sa salveze douaj'de speriati de s-au cazat in biblioteca din New York!
Pai, frate, daca raman fara hartie igienica, nu ma pun pe telefoane la ministerul mediului, sa mai taie fro doi-trei copaci! Dar, in fine, asta e alegerea scenaristilor.

Sfarsitul lumii si C. cu o replica de milioane

2012...? Doomsday...? Sfarsitul calendarului maias...? Schimbarea polilor Pamantului...? Profetiile lui Merlin...?

Trebuie sa va spuna ceva macar unul dintre lucrurile astea.

Teoriile despre apocalipsa din 2012 circula de mai multa vreme, dar, sincer, nu am avut timp sa le dau importanta.

Pana cand, 10x to youtube, am luat boala si am cultivat-o cu clipuri si pagini obscure de net.

Mai mult, am descoperit printre apropiati ca subiectul este viu comentat. Asa ca am abordat-o pe I., sceptica si echilibrata I., pe care am intrebat-o direct: "Bah, tu stii de faza cu 2012?", "Ce-i cu ea?", "Ca o sa fie sfarsitul lumii si uite cate civilizatii au prezis-o...", "Asa, si?", "Pai, tu ce zici?", "Ca e pe bune", "Adica, finish, gata?", "Cam, da". Nasol! Frate, daca a zis-o I., e groasa!

A fost momentul in care am luat-o pe valea gandurilor negre: cad comunicatiile, cad guvernele, haos, anarhie, cutremure, inundatii, nu voi avea sansa sa merg linistit cu Matei la un meci si sa bem o bere ca baietii.

Sa-mi fac provizii? Sa-mi traiesc viata la maxim? Sa fac viata frumoasa tuturor persoanelor pe care le-am ranit? Sa calatoresc? Sa renunt la toate posesiile materiale si sa daruiesc celor dragi cele mai frumoase clipe? SA MA INARMEZ?!?!?!

C. ma spiona peste umar, nerabdatoare sa-si verifice mail-ul. "Ce scrii?", "Despre sfarsitul lumii", "Aha...ce despre sfarsitul lumii?", "Ca s-ar putea sa fie in 2012", "Aha...2012?", "Mda".

Tot C.: "Nu inteleg de ce te agiti? Pana in 2012 mai e...Lasa-ma si pe mine sa-mi verific mail-ul"

"O cumparatura duce la alta"

M-a trimis medicul de familie sa fac niste investigatii si mi-a recomandat o clinica particulara: "lucreaza mai bine si sunt mai prompti". OK, in teorie suna bine.

Dau telefon la clinica particulara sa-mi fac programare. "Cat ma costa?", am intrebat. "X lei, dar ne pare rau, suntem foarte ocupati, nu va putem programa mai tarziu de saptamana viitoare". OK, in fine, si saptamana viitoare imi convine.

Ii dau telefon lui C. sa-i dau raportul: "Cuuum?!? Abia saptamana viitoare. La ce clinica te-ai dus?" "Aia" "Stai putin, te sun eu..."

Astept, in fata clinicii, masinile trec pe strada, doua verzi, 4 argintii si 4 rosii. Suna C. "Gata. Am un client, nevasta-sa e medic la clinica 'Aia'. Du-te la ea ACUM si spune-i ca vii din partea". "Perfect! Ii duc ceva?" "Ei, si tu acum, NORMAL ca-i duci. Ii iei niste flori si o cutie de bomboane".

Fac un calcul scurt: florile - Y lei, bomboanele - Z lei.

Suna iar telefonul. C: "Sa-i iei ceva si asistentei, apoi sa treci si pe la mine sa-mi aduci ceva dulce". Fac iar flotari aritmetice: W - pentru asistenta, si "o alta litera" pentru C.

Trag linie si adun: X+Y+Z+W+"alta litera"= cu siguranta mai mult decat X. (Vorba Povestitorului din Fight Club:"If X is less than the cost of a recall, we don't do one")

Asa ca stau cuminte acasa o saptamana si astept sa-mi vina randul.

Ma apuc de sportul extrem al incintei, zappingul: "Dupa legatura de la Politia Capitalei, unde este retinut Gigi Becali, dam legatura in studio unde va canta reprezentanta noastra la Eurovision". Normal - nicio arestare fara lautari. Schimb postul. Dau peste reclama unei banci, in care un tata vrea sa-i ia copilului un caine. Si, o data cu cainele, mai vin: cosulet, paturica, jucarie, jucarie de ros, casuta de gradina, haina de timp rece, jucarie de parc, pres pentru lounging (WTF!). Vorba omului: "Mai bine luam un bat din parc si-l aruncam". "Ce vrei sa-i faci, o cumparatura duce la alta", vine replica reprezentantului bancii care numai dupa om la wc nu s-a dus.

Am stins televizorul si m-am apucat de citit, fericit ca nu m-am luat dupa "O cumparatura duce la alta", caci replica mea ar fi fost: "Ma bine luam un bat din parc si mi-l bagam in..."

Asta am auzit-o de Inviere

Preotul (sustinut din spate de baietii din cor): "Sa ne bucuram, ca iudeii l-au omorat pe Cristos si nu l-am omorat noooooooi..." si baietii din cor: "Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieeeee-eeeeee-steeeeee"

Bumerang

Medicul mi-a recomandat sa ma las de fumat, or else...
Intr-un acces de paranoia, am cautat sa vad daca medicul si femeia de serviciu au o legatura unul cu celalalt.
Hmmm, nicio legatura, asa ca situatia devine ca atunci cand doi oameni iti spun ca esti beat.

Multumesc daia pentru grija, in comparatie cu hienele: "mai faci ceva cu domeniul?"



Iarta-ma, Jane, pentru absenta, promit sa ma revansez.